Stii ca esti mama atunci cand mersul la cumparaturi de una singura suna ca o vacanta. Si daca uneori da, si mersul la cumparaturi a parut ca o evadare (intre timp am ajuns sa urasc sa merg la cumparaturi, dar asta e o alta poveste), imaginati-va cum m-am simtit cand am primit invitatia de a merge intr-un weekend #printransilvania powered by Transavia.

Realitatea este ca oricat de incantata am fost, am avut parte de cantitati similare de „wtf, esti mama, mai esti la varsta la care sa o arzi teleleu pe la Sibiu lasand copiii acasa?!?” venite direct din constiinta mea (aia constiincioasa si devreme acasa). Mi le-am innabusit in fasa pe toate (sau ma rog, aproape toate), vineri m-am pregatit cum se cuvine, bagajel, trusa de farduri (pe care chiar am apucat sa o folosesc!), ipod cu muzici, kindle ca sa citesc pe drum (intre volumul de 700+ de pagini pe numele sau Xenocid si copia electronica evident ca am ales-o pe cea de a doua), iar sambata chiar am purces la drum.

Drumul l-am povestit deja, foarte pe scurt. Am ajuns pe la trei dupa amiaza, destul de terminata dupa experienta CFR, care este de fiecare data cel putin halucinanta cu iz de kafka, si-am prins vreo douazeci de minute de ragaz, in care sa imi trag sufletul in linistea propriei mele camere din buricul Sibiului.

Asta da experienta! Sa ai o camera doar pentru tine, sa te arunci pe spate pe pat, sa stai asa pret de vreo zece minute, fara sa ai vreo etapa de „despachetat viteza”, sa stai sa analizezi fiecare coltisor al camerei, sa iti aranjezi in liniste lucrurile, well, dragii babei, astea sunt mici detalii pe care nu le-am mai experimentat de nici nu mai stiu cand. Poate voua vi se vor parea banale, insa credeti-ma ca pentru mine au fost delicii pure.

Daca mai adaugam si faptul ca insasi hotelul Continental este fain si interesant, apai poate ajungeti la imaginea mea „all smiles and sunshine”. Mai multe despre istoria hotelului, care e mai mult decat fascinanta, puteti citi la Andrei.

Crivat a avut un aranjament si cu starea vremii, caci am avut parte de cer albastru si albastru intens, si cateva ore in care puteai sta lejer in pulover pe strada, fara sa te zgribulesti de frig.

Nu mai povestesc de seara de sambata, am depanat povesti multe, s-a ras, s-a baut nitica tuica, numai perfecta, mai ales ca se lasase intunericul si odata cu el si frigul. Nu mai povestesc nici cum nu am avut somn pana spre trei dimineata, caci nu-s obisnuita sa dorm singura (!), dar mi-am facut damblaua de a-mi umple cada cu spuma si de a-mi face unghiile pe la 2 noaptea :)

Pe la opt dimineata m-au trezit clopotele bisericii din apropiere. Si a fost dura trezirea, si-as mai fi dormit, dar aveam de pritocit niste retete boieresti si muream de nerabdare sa vad despre ce e vorba. Asa s-a facut ca am intrat si eu pentru prima data intr-o bucatarie de hotel si am vazut oamenii la lucru. Si ma uitam cu ochii mari pe la toate uneltele de pe acolo, la plitele imense, la organizarea nemteasca ce domnea pe acolo. Am ramas putin dezamagita, caci retetele nu le-am aflat, am pozat ce am putut si cat am putut si ma jur ca nu ma las pana nu le incerc si eu acasa. Cu sosul de rodii va fi mai complicat, insa il dovedesc eu pana la urma.

Eu nu sunt fan pui. De fapt eu am o vorba, in care cred cu tarie: cea mai buna pasare e porcul. Ma scuzati, asta sunt eu, nu mananc carne de pui nici cu amenintari, singurele pe care le accept sunt aripioarele, si alea facute de mine, dupa o reteta testata si rastestata. Insa puiul asta pe care l-am mancat nu l-am simtit ca fiind pui, ba chiar mi-am mai pus cate o portie din fiecare.

Prima reteta a fost rulada din piept de pui cu branza feta, sunca si busuioc. Faina combinatie. Faina de tot. Mai intai a perpelit rulada un pic in tigaie, in ulei, dupa care chef-ul hotelului a bagat-o la cuptor. Aici a fost simplu, iar la final a aratat de milioane!

La puiul cu sos de rodii s-a mai complicat treaba. Ghimbir tocat marunt, ardei gras mult, si pui, in tigaie, in ulei de masline. Dupa care reteta strict secreta pe care nu am aflat-o, a sosului de rodii, despre care nu stiu decat ca are si sos de soia in compozitie. mno, nu stiu daca vechii boieri gateau cu rodii, sos de soia si ghimbir, insa pentru mine au fost mai mult decat binevenite, dat fiind apetitul meu  pentru mancaruri exotice, drept pentru care m-am simtit ca o boieroaica de vremuri noi. Deci, in target :)

Ce a iesit vedeti mai jos. Si e la fel de delicios pe cat de apetisant arata.

Ce ne-am promis solemn? Ca data viitoare vom petrece cel putin doua zile. Ca asa trebuie sa se faca lucrurile, ca #printransilvania, agale, pe indelete.

Si pentru ca totul sa se termine cu bine, am avut parte la intoarcere de un tren frumusel, curat, cu prize si, cel mai important, fara intarzieri :)

Multumesc Andrei, senior de Transilvania, multumesc Transavia.

PS: Mai vreaaaaaauuuuu!

PPS: au mai scris despre traznaie (asta ca sa vedeti cu ce oameni misto am fost in calatorie): Florica si Zicu, Corina, Ovidiu si Brylu. Adica: