Este o vorba care spune „Culegi ce ai semanat”. Vine din vechi
stramosi, si permiteti-ne sa plecam de la premiza ca stramosii nostri erau
destul de inteligenti, chiar daca nu erau ei foarte educati (in sensul
educatiei in care am fost noi educati sa credem).

 

Ce am cules la 24 de ani de la caderea comunismului? Stim ca poate vi se
pare o intrebare cel putin ciudata (in contextul a ceea ce gasiti la noi pe
blog) si puerila (in contextul a ceea ce inseamna realitatea pe care o traim)
dar totusi, hai sa facem un mic corolar in urma a ceea ce s-a intamplat ieri in Parlament.

Ce am semanat? Pai luand-o pe un fir logic, dar aleator, am semanat asa:

Indiferenta. A ajuns la rang de virtute nationala, alaturi de pasivitate. Cautam
permanent cai si metode de a nu ne interesa decat cum sa ne cream un univers al
nostru, cat mai mic, cat mai nealterat de realitatea cotidiana, cat mai putin
“intersectat” cu lucrurile ce se desfasoara la un nivel macro. Ne mandrim cand
credem ca reusim sa construim un cerc al nostru cat mai mic, ne facem titlu din
glorie, la fiecare sesiune de alegeri, chit ca sunt parlamentare, prezidentiale
sau locale din sintagma scuipata cu un dispret afisat in mod superior: „Eu
nu ma duc sa votez, ca nu am pe cine sa votez”. Nu va duceti, dragii nostri,
la vot, dormiti in continuare. Aveti la dispozitie una din cele mai puternice
„arme” democratice care va este conferita cu titlu de drept
individual, o libertate pentru care unii si-au dat si viata. Si-au dat viata ca
voi sa va afisati dispretul si dezgustul, si-au dat viata ca voua sa nu va pese
decat de cercul vostrul. Nu stiti pe cine sa votati? Avem mereu de ales intre
un rau si alt rau? Pai si cine este de vina pentru situatia asta? Cine
altcineva daca nu tocmai noi, care dormim in post de peste douazeci de ani
incoace? Noi, care de douazeci de ani incoace nu facem altceva decat sa
construim cercuri cat mai mici si sa cautam argumente si cai de a ne transforma
in niste indiferenti si pasivi irecuperabili. Nu vreti sa ii votati nici pe
unii, nici pe altii? Puneti stampila cum va taie capul, anulati-va votul.
Imaginati-va pentru o secunda, cum ar fi, intr-un scenariu utopic, daca la un
scrutin peste 80% si-ar anula votul? Ar fi tot un fel de cerc, numai ca unul
mai mare, foarte vizibil si nu doar concentric cu cercul realitatii ci tangent
cu acesta!

Concluzia? Pai am semanat indiferenta si am cules niste cercuri in lanuri,
pe campuri, la fel ca cele despre care se spune ca sunt facute de
extraterestrii J.

Mancatoria. Incearca unul sa vorbeasca? Mai vin inca doi pe langa el? Ah,
sigur sunt vanduti, au pe cineva in spate si de fapt vor sa isi traga niste
foloase. Daca nu sunt vanduti, sigur in spatele lor sunt „interese”.
Uita-te la ei cum arata, sunt hipsteri. Sau, pardon, de fapt sunt corporatisti
si au rate la banca sau lucreaza la vreun privat care are contracte cu statul. Dati-le
in cap, faceti misto de ei, contraziceti-i, intrati in polemica cu ei chiar daca
ceea ce spun vi se pare si voua ca e ok, dar pe de alta parte ei nu sunt parte
din cercul vostru. Ah, si tocmai asta si-au gasit sa salveze? Pai cum vine
asta? In tara sunt o mie de alte probleme, lor de asta le pasa. Si puneti in
loc de „asta”, orice cauza/schimbare/initiativa vreti voi. Ca asa se
intampla. Cum se incearca o schimbare, pac, le dam direct in cap alora care
indraznesc sa faca ceva…..asta asa, ca noua ne pasa doar de cercul nostru.

Spiritul civic. Oauuuu…ce o mai fi si ala? Ala doarme de mult somnul de
veci! L-au omorat comunistii de tot si iremediabil si l-au ingropat adanc
urmasii lor, fie ca au fost de la PSD, PDL sau PNL. Lasa ca supravietuim si
asa, las ca eu de ce sa mai ies in strada, vedem cum trecem si de asta. Oricum
e mai bine in cercul nostru. Realitatea este ca am ajuns sa nu mai vedem
dincolo de ziua de maine. Am ajuns sa nu ne mai gandim decat in termeni de
urmatoarea chenzina, urmatoarea datorie, de urmatorul concediu, urmatorul
Craciun. Nu mai putem sa gandim ce se intampla cu noi si cu copiii nostri peste
zece, cincisprezece, douazeci de ani. Nici nu stim cum sa o facem, pentru ca
nimeni nu ne-a invatat sa facem asta, si ne invatam copiii in exact aceeasi
mentalitate: fiecare pentru fiecare, fiecare cu cercul lui, cum reusim sa trecem
de ziua de azi si cam atat.

Critica si mistourile. Dupa cum ziceam mai sus, suntem perfecti la capitolul
asta. Nimeni altcineva nu e mai potrivit ca noi. Noi stim mai bine, ceilalti
sunt niste idioti. Criticam, criticam, inclusiv noi facem asta, acum. Nu ne sta
in fire, insa ultimele patru luni de zile ne-au ajuns cat pentru o viata. Nu
esti cu noi? Atunci esti impotriva noastra. Esti impotriva lui „x”?
Atunci esti cu „y”. Nu mai exista cale de mijloc pentru natiunea
asta, indiferent de subiectul „disputei”. Exista doar cercuri cat de
mult departate unul de altul fie ca sunt exterioare fie ca sunt concentrice!
Suntem tara in care o femeie de 80 de ani face inchisoare pentru ca are in
gradina niste fire de canepa si tara in care de acum inainte daca furi 100.000
de euro primesti o mentiune in cazier. Suntem tara in care nu sunt bani pentru
citostatice, insa sunt bani pentru traininguri in afara tarii pentru niste
inspectori de spitale. Suntem in tara in care trebuie sa vii de acasa cu
solutiile perfuzabile si cu hartia igienica, fiindca spitalul nu are bani de
medicamente. Suntem tara in care nu exista bani pentru alocatiile copiilor dar
exista bani pentru a mari salariile primarilor. Suntem in tara in care tot
oamenii doneaza pentru cazurile umanitare, pentru dotarea maternitatilor cu
incubatoare, pentru ca statul nu are bani. Suntem in tara in care esti ars
instantaneu daca nu iti platesti impozitele la stat, dar statul poate sa iti
ramburseze TVA-ul si dupa trei ani sau deloc, fara sa pateasca nimic. Suntem in
tara in care ne plangem ca trebuie sa dam spaga in spitale, fara sa ne gandim
de ce au ajuns medicii si asistentele in starea aceasta de abrutizare totala.
Suntem in tara in care lasam educatia copiilor pe mana unor dascali la fel de
abrutizati ca si medicii.

Suntem in tara in care cineva stie pe cineva, asa ca daca reusim sa ne
smecherim indeajuns de mult, reusim sa supravietuim si poate reusim sa furam si
noi 100.000 euro si apoi sa fim gratiati (din oficiu) sau nici macar acuzati –
nu-i asa ca si voua v-a trecut prin cap asta…eu de ce naiba nu as putea sa
intru intr-o combinatie cu un cunoscut al unui cunoscut care sa fure niste bani
din banii publici (pardon, ai nimanui sau “europeni”), sa ajunga si la mine un
comision si apoi sa ne vedem toti de cercul nostru? Las-o ba, ca merge asa.
Exact. Las-o ca merge si asa.

Dormiti, dragii nostri, in continuare. Dati-le in cap alora care incearca sa se
trezeasca si sa va trezeasca. Si atunci cand va veti trezi si voi, stati linistiti, nu va mai fi
nimic de salvat in tara asta.

Sau deja suntem in tara in care nimic nu mai poate fi salvat…

Raul din jurul nostru a
fost cultivat in ultimii 20 si ceva de ani. Noi l-am lasat cuminti sa creasca in voie, nu l-am
deranjat, el (cel putin din perspectiva noastra) nu s-a intersectat decat sporadic cu
cercurile noastre si acum am ajuns intr-un punct in care acest rau nu mai poate
fi corectat. Credem ca, nu ca noi am fi in stare de asa ceva, dar nici macar ceea
ce s-a intamplat in Ucraina nu ne mai poate ajuta. Ne trebuie un ceas
desteptator care sa sune in acelasi timp in mintea tuturor, sa ne trezeasca, sa
ne uneasca, sa rupa cercurile si sa ne faca sa “asanam” tot raul si sa cultivam
ceva nou, total diferit, ceva ce, poate vor putea culege peste inca 20 de ani copiii nostri.

Cu riscul de a parea patetici, o data in plus, va intrebam: voi v-ati gandit vreodata, bine de tot, dar bine de tot, la semnificatia primelor versuri din imnul nostru?

Cu drag,
Bogdana si Radu.