Tocmai ce eram atat de prinsa de spiritul Craciunului si de bolile care ne zapacesc, ca stateam in fata ecranului, dorind sa scriu ceva si nu aveam inspiratie. Pana am dat peste acest articol, mai vechiut de altfel.
In caz ca nu v-ati intersectat inca cu Radu F Constantinescu, aflati ca este genul de blogger dupa care suspina o multime de puicute. Eu nu. In fine, traim intr-o tara libera, unde e loc pentru oricine si orice opinie, cred ca suntem de acord cu totii pe subiectul asta, nu-i asa? I-am citit din texte, pentru ca vreau nu vreau, dau peste ele, ca sunt distribuite la greu de persoane din lista mea. Pentru mine sunt funny. Nu pot spune ca mi-am pierdut iremediabil orice urma de melancolie, visare, romantism si asa mai departe, slava Domnului, am din plin, dar omul asta chiar ma distreaza. Are un fel de-al lui, un stil literar aparte, cu propozitii scurte in care de fapt nu spune nimic, fiindca daca stai sa le diseci un pic sunt complet golite de substanta. Si prinde al naibii de bine la public.
Ultima gaselnita descoperita este, dupa cum ziceam mai sus articolul cu pricina. Din care aflam de la primul punct ca „Vorbele nu sunt cea mai sincera forma de apreciere. La omul iubit faptele, la job e salariul. Ok, man. Fix salariul e cea mai sincera forma de apreciere. Daca nu ai aflat pana la varsta asta, iti spun eu: salariul este o forma de motivatie extrinseca. Asta inseamna ca are efect pe termen scurt. Deci pica din start ca forma de apreciere. Motivatia intrinseca este aia care te face sa iti faci jobul bine si sa il faci cu reala placere si pe termen lung, nu suma care e trecuta pe fluturasul de salariu la finalul lunii.
La punctul doi aflam ca nu traiesti cu adevarat decat intre 17 si 50 de ani. Pana la 17 ani nu ai viata, dupa 50 de ani esti deja perimat. S-a inteles, nu?
La punctul trei aflam ca e bine ca prietenii sa te minta. Altfel nu iti mai sunt prieteni. Direct din putul gandirii.
La punctul patru mai ca as fi de acord cu el, divortul chiar nu e un esec si pana la urma fiecare este responsabil pentru alegerile pe care le face. Asta pana sa ajung la partea cu „atunci esti o vaca”. Asta e din aceeasi categorie cu aia care spun „dar de ce stai cu el, daca te bate?”. Nu-i asa, e simplu? Da vina pe vaca.
La punctul cinci, aflam ca sa stai in randul lumii e o nefericire. Pentru cine? Pentru tine? Fiecare isi alege singur fericirea. Daca pentru unul fericirea inseamna linistea oferita de conformism, de ce ai sti tu mai bine decat respectivul ce e mai bine pentru el?
La punctul sase aflam ca fericirea nu e o obligatie. Deci anulam punctul cinci. Iar pentru Radu F. Constantinescu, fericirea inseamna orgasmul. Grow up, baiatul lui mama!
La punctul sapte face o incercare de schema logica si ajunge la un simulacru de Freud.
Gata. Nu am dat share, insa ti-am dedicat un articol intreg, draga Radu F. Constantinescu!
Iar noi, un cantecel vesel sa cantam :)
Wooow. Acum i-am citit si eu articolul. Toate ca toate, dar faza cu „esti o vaca” e de o rautate si duritate maxima. Cred ca 80% din femeile de varsta mamei se incadreaza la punctul 4. N-avea nici o treaba mentalitatea celor din jur, societatea care rar le ajuta daca erau mame singure. Ele….doar erau vaci!! :)))
A dat cineva share la articolul ala?!
Mirela, vreo cateva sute, daca nu mii de muierusti :) daca stai sa il citesti te iei cu mainile de cap…
Asta e ala cu „Crăciunul e un fel de Red Friday: o zi în care cheltuim mult pe lucruri care nu înseamnă nimic.”…
De cand cu tine si Avon, intru mai mereu pe platforma si mai citesc…si am vazut ca scrie si el… :) Deci e clar ca are priza la „puicute”…cred ca in special neamaritate.. :)))
:)))
Existenta online a acestui domn dovedeste faptul ca femeile destepte, intr-un procent ingrijorator, degeaba-s destepte. Iar restul sunt de-a dreptul proaste. Se poate discuta si despre lipsuri afective, dar oricate lipsuri ai avea iti moare neuronul la o lectura de-asta. Parerea mea.
Parerea ta e si a mea :) dar, bineinteles, suntem noi niste cinice fara speranta :))))
I disagree. Si sa se consemneze ca asta e primul articol al nenea-ului respectiv citit de mine vreodata, deci sunt departe de a fi vreun fan. Dar mi se pare ca l-ai citit cu rea vointa, sau macar dorinta de a cauta probleme.
Altfel de exemplu nu-mi explic chestia cu vaca. Da, e o afirmatie dura. Dar scrie clar ca se refera la persoanele care nu divorteaza dintr-un anume motiv (ca li se pare ca fac un mare bine copilului pe care-l cresc intr-o atmosfera de scandal), nu persoanele care nu divorteaza in general. E o diferenta foarte mare intre cele doua. Cazurile mentionate de tine si comentatoarele tale nu au nici o treaba cu ce zice el.
Sau partea cu „fericirea inseamna orgasmul” — numai cu rea vointa sau macar neatentie nu-ti puteai da seama ca „orgasm perpetuu” nu e un literal orgasm perpetuu; omul a folosit „orgasm” ca sinonim pentru, sa zicem, „extaz” (c-a vrut el sa sune mai radical/socant/whatever, dar clar nu se referea la „sa facem sex constant pentru ca numai asa putem fi fericiti”). In fine, si cam asa sunt toate punctele, inclusiv aia cu viata care nu exista sub 17 ani (si omul zice si de ce crede asta, iar eu sunt perfect de acord, pentru ca pana la 17-18 ani nu iei tu majoritatea deciziilor, le iau altii pentru tine, like it or not).
Ce e amuzant este ca eu, asa cum am mai zis, nu stiam de nenea ala. Am ajuns insa pe blogul tau si comentariul la primul punct m-a dat gata, pentru ca nu atat de multi stiu chestia aia cu motivatiile, si am zis ca „uite o bloggerita cultivata/citita, ce bine”. Si-am citit mai departe, si ce ziceai chiar parea sa aiba sens, si m-am distrat si eu ca uite mai ce prostii scrie nenea ala, si ce pacat ca n-or sa citeasca mai multi postul asta, sa vada ce frumos si la obiect il critica. Dupa care insa ghinionul a facut sa deschid si eu articolul ala, sa „ma” rad si eu de ridiculozitate (sic). Ocazie cu care mi-a picat fata jos cand am vazut ca intre el si critica aia care mi se paruse mie initial admirabila nu prea e nici o legatura (sau no, mai sunt cuvinte pe ici pe colo, dar sensurile nu prea se pusca).
Color me disappointed :( Si da, stiu ca nu conteaza, dar asa sunt eu, un mic Don Quijote care tine sa ia apararea nedreptatitilor, chiar cand (sau mai ales cand) aia n-au nevoie de apararea lui :)
se zice Radu F Otrava , daca nu stiai :D
din pacate, chiar sunt doi oameni diferiti, adica radu si otrava. bogdana, am crezut ca dai share articolului, ca direct nu te mai citeam, mai bine-mi spui de mama :)) la multi ani, sa fiti sanatosi, eu inca am pantofii cu pisica de la tine :)