Azi dimineata am vazut o filmare cu „doamna” Blandu (cine nu stie cine e sa citeasca aici, desi ma indoiesc ca mai e cineva care sa nu fi auzit de „dansa”). Nu am vazut decat o femeie zeflemitoare, care clar nu considera ca ar fi gresit cu ceva, afisand un aer de superioritate si chiar putin condescendent. Mai tarziu am aflat ca sotul doamnei (e si el in inregistrare, ii tine isonul) imprastie amenintari, mai voalate sau mai putin, in stanga si in dreapta.

Acum aflu ca mama care a inregistrat acest film a fost renegata de restul parintilor din simplul motiv ca a avut curajul de a schimba mersul lucrurilor. Si este daramata de la cate cuvinte de ocara si amenintari a auzit si se simte singura.

Asa ca spun aici si acum: nu sunteti singura, doamna! Si mi-as dori sa ajung sa va cunosc, sa va strang mana si sa va multumesc pentru curajul pe care l-ati avut. Si ca mine mai sunt alte cateva mii de parinti. Si poate a venit momentul, datorita dumneavoastra, sa ne unim fortele si sa punem stop acestor magarii care se intampla in sistemul de invatamant. A venit timpul sa schimbam.

Sper sa ajungeti sa cititi aceste randuri. Iar daca aveti nevoie vreodata de ajutor, de orice fel de ajutor, puteti conta pe mine.