Tocmai ce am citit interviul pe care Simona Tache i l-a luat mamei care a filmat-o pe invatatoarea Blandu cerand in mod „balcanic” cotizatii pentru cadourile de Craciun ale personalului din scoala nr 10. Va invit sa il cititi si sa il recititi. Si in momentul in care va veti scandaliza indeajuns de tare, sa spuneti stop. De aici mai departe nu mai facem asa.
Pentru ca daca noi, parintii nu punem piciorul in prag, nu se va schimba nimic niciodata. Nu e prost cine cere, e prost cine da. Recunosc, nu am fost pusa vreo secunda in situatia asta, nu mi s-a sugerat nici macar o data ca altfel, cred ca as fi explodat. Si ce imi pare mie cel mai rau este ca pentru fiecare jeg uman de calibrul doamnei Blandu sunt alte cateva zeci de dascali cu bun simt, care isi fac datoria de a ne educa copiii cu decenta, echilibru si eleganta. Da, inca mai sunt, invatatoarea fiicei mele este una din ele si am tot respectul pentru ea, pentru ceea ce face, atat in orele de clasa cat si in afara lor. Si imi pare rau pentru ea, fiindca nici nu vreau sa stiu ce e in sufletul ei de cand cu acest scandal, care arunca o pata oribila si generalizeaza, desi nu ar trebui sa se intample asta.
Insa, bottom line, noi suntem vinovati. Noi, parintii. Noi hranim acest buboi, noi l-am umplut de puroi, prin acceptarea lui tacita, acum s-a spart si sper ca de azi inainte sa trecem la etapa urmatoare, in care sa avem verticalitatea de a NU mai accepta si prolifera acest mecanism.
La fel cum in cazul medicilor este momentul sa scoatem plicurile de sub masa si sa facem o schimbare, prin care ei sa ajunga sa fie platiti cum se cuvine pentru munca pe care o preseteaza, la fel si in cazul invatatorilor si profesorilor este cazul sa facem in asa fel incat acest fenomen sa devina amintire.
Oameni buni, noi ne lasam educatia copiilor pe mana lor. Ceea ce vor deveni copiii nostri sa fi puternic marcat de invatatori si profesori. Cuvintele lor vor fi parte din ei, parte din vocea lor interioara atunci cand vor creste.
Haideti sa trecem peste „ma simt prost sa nu dau si eu ceva”. Credeti-ma, l-am experimentat si m-am lasat condusa de el. Sistemul asta balcanic de a cotiza este atat de bine inradacinat, incat greu ii poti rezista. Iar cei care sunt motorul sistemului suntem noi, parintii. Si vorbesc la plural si generalizez, pentru ca inca nu s-a creat nici o masa critica pana in acest moment. Sau poate, iat-o, nascandu-se acum, datorita acestei mame minunate.
L-am experimentat in propriul cerc de parinti din clasa, cand ni s-a transmis de catre o mama, care este foarte bine educata in „valorile” sistemului ca „nu e nimeni obligat sa dea, insa se va face o felicitare si acolo vor fi trecuti toti copiii ai caror parinti au cotizat”. Intelegeti valoarea santajului? Si aici, repet, nu vorbesc de discutii intre invatatoare si parinti, ca invatatoarea nici macar nu are habar de asa ceva. Vorbesc exclusiv de hranitorii acestui buboi. Ti se transmite mai voalat sau mai putin voalat ca esti un zgarcit daca nu dai si tu acolo ceva, ti se transmite ca copilul tau nu e bun de trecut pe o felicitare de Craciun daca tu nu ti-ai platit cota, ti se transmite ca esti un outcast, ca esti impotriva valului, ca de fapt tu nu vrei „binele” copilului. Principiile, morala, valorile nu mai au nici o insemnatate. Si cum de-a lungul timpului ai simtit pe pielea ta cat ai avut de pierdut ca uneori nu ti-ai putut tine gura inchisa, ai vazut de prea multe ori cum cei care se dau bine pe langa profesorul „x” sau „y” au avut de castigat, iar tu ai fost mereu considerat „oaia neagra” si nu vrei ca si copilul tau sa pateasca asa ceva, mergi pe burta.
Si uite cum, mersul asta pe burta strica si distruge. O data pentru ca suntem partasi si noi la toata mizeria asta si doi la mana pentru ca ne murdarim noi insine cu ea acceptand aceasta stare de fapt. Si nu suntem cu nimic mai buni decat aia care cer, aia care recurg la santaj emotional, aia care conditioneaza un act de altul.
Sper doar sa constientizam cat mai multi si cat mai repede tot raul pe care ni l-am facut noua si copiilor nostri, si sa schimbam. Pentru ca se poate schimba.
Si daca acum nu ne apucam sa schimbam, apai chiar ca „the sky is the limit”….
PS: Felicitari, Simona, pentru interviu si inca o data, ma inclin in fata mamei!
cum am mai spus la un comentariu la o alta postare, adevarul eundeva la mijloc.
Eu cred ca daca dai 10 lei la o sarbatoare din an pt un nvatator nu e un capat de lume… Sa ne bucuram ca inca mai e gratuity la gradinita, scoala, liceu caci in curand nu va mai fi. O sa vedeti in 10-15 ani. Intr-adevar doamna cu pricina e sub orice critica, dar ma irita putin tonul acesta de… nu stiu cum sa-i spun…hai sa-i starpim pe toti care cer! Mai usor… Mergeti in Anglia sa vedeti ca totul se plateste, iar daca nu se plateste ai parte de semieducatie, semigradinita(pina la 0ra 11.30 de ex tin copiii la gradi fara plata, si asta pina pe la 4 ani), la nastere (ca banuiesc ca nici la dr sa nu mai dam ca a avut grija de noi pe perioada sarcinii) te lasa sa te chinui pina nasti natural si mai poti sa ai si ghinionul sa nasti un copil cu probleme din cauza asta… Nu stiu sincer care e rezolvarea, cred ca plecarea din tara pt ca nu cred ca vrea cineva sa faca ceva. Iar in educatie nici atat pt ca vor prosti sa voteze
scoala de stat, asa zis gratuita nu mai este de mult gratuita. Totul costa. Evident nu se ajunge la sumele de la scolile particulare, insa e departe de a fi gratuita.
Eu nu m-am referit la a nu ne exprima recunostinta pentru omul cu pricina o data pe an, sau cand consideram noi, atata timp cat initiativa vine de la noi si nu este conditionata in vreun fel. Am dat cadouri si voi mai da, pentru ca imi place sa ofer si ma face fericita bucuria omului care primeste cadoul de la mine. Nu are legatura cu asta insa ceea ce am scris eu mai sus.