Laura si Cristi m-au inspirat sa imi fac si eu un top personal al cartilor citite pe parcursul anului trecut, din mai multe motive. Primul ar fi pentru ca este o mare durere la mine la acest capitol, ca mi-as dori sa mai citesc asa cum o faceam odinioara, cand devoram cel putin sase carti in fiecare luna. Acum daca ma pot lauda cu zece pe an e bine si stau bine in acest moment, fata de anii trecuti. Stiu, am o scuza, am avut alte prioritati, copii mici de crescut, bla bla, insa cred ca puteam sa mai optimizez nitel.

Nu voi face un top, fiindca imi este imposibil sa le organizez astfel, asa ca le voi lua intr-o ordine aleatoare.

Mi-am inceput anul cu cartile din campania vALLuntar:

• Sanctus si Cheia de Simon Toyne
• Fata de Hartie de Guillaume Musso
• Capatul Cercului de Tom Egeland

Am continuat cu destul de mult Murakami (dar nu indeajuns), care ma fascineaza prin stilul sau: Padurea Norvegiana, Cronica Pasarii Arc si La sud de granita, la vest de soare si care te solicita din punct de vedere emotional pana te secatuieste.

M-am apucat si sa recitesc o serie care mi-a marcat adolescenta: Trilogia Pandora scrisa de Frank Herbert si Bill Ransom. Pe Frank Herbert il stiti mai bine datorita seriei „Dune”, insa va garantez ca cele trei carti adunate sub „umbrela” Pandora (Incidentul Isus, Efectul Lazar si Factorul Inaltare) sunt cel putin la fel de bulversante si complexe, daca nu chiar mai mult.

Cartile de parenting au fost poate reusita anului. Am citit (mare parte din) Conceptul Continuum si spun „mare parte din” pentru ca ai nevoie de o stare anume, de un spatiu temporal si fizic ca sa o citesti, iar ultimele doua imi lipsesc aproape cu desavarsire din pacate.

A urmat Alfie Kohn cu al sau Parenting neconditionat. Din punctul meu de vedere aceste doua carti nu trebuie sa lipseasca din biblioteca nici unui parinte si mai mult, le consider bibliile parentingului, asa cum ar trebui el sa fie intr-o lume ideala. Neincepute sunt si acum cele doua carti ale lui Michael Thompson, si mi-am promis ca anul acesta recuperez la acest capitol!

Undeva prin vara am parasit Pandora pentru seria lui Orson Scott Card (Saga lui Ender): Jocul lui Ender, Vorbitor in numele mortilor si Xenocid, ultima reusind sa o termin in tren, mergand spre Sinaia, la inceputul anului acesta. Este printre cele mai fascinante serii citite de mine vreodata, Jocul lui Ender fiind doar varful icebergului, ceea ce urmeaza in cartile celelalte fiind de o complexitate pur si simplu minunata, si nu pot decat sa ma bucur ca mai am mult de citit din Scott Card de acum inainte  (Nina, apari in top cautari pe google la Saga Umbrelor :)).

Si, cu later edit, ca uitasem complet de Inferno a lui Dan Brown, care nu m-a dat pe spate.

Mda, cam astea au fost. Alaturari ciudate, senzatii si trairi multe, singurul regret fiind ca mi-as fi dorit sa fi fost mult mai multe titluri trecute in aceasta retrospectiva.

Sper sa va inspire si sa va fie de folos lista mea!