Lucruri marunte. Mici miracole

Pentru ca uitam in majoritatea covarsitoare a timpului sa ne bucuram cu adevarat de ceea ce ne-a fost dat sa traim pe acest pamant, sa ne lasam condusi de sentimentul acela de bucurie in cea mai pura...

Despre atingere

Atingerea joaca un rol esential in dezvoltarea emotionala echilibrata de mai tarziu a copiilor. In primele luni de viata bebelusii sunt ca niste veritabili “buretei” care acumuleaza informatii, dar mai ales senzatii. Si le acumuleaza exclusiv prin organele de simt, cum sunt vazul, auzul, mirosul si pielea. Nu stiu cat de mult a fost instinct matern in ceea ce ma priveste, insa la momentul nasterii primului meu copil nu stiam foarte multe despre importanta atingerii. Si totusi, partea asta a fost de capatai in primii ani de viata ai fetitei mele. Nu avusesem nici surse de informare, la vremea respectiva toate puneau accentul exclusiv pe “igiena si curatenia” copilului, ignorandu-se oarecumva aspectul emotional. Cu toate astea, instinctele mele au actionat in aceasta directie, si au facut-o foarte bine. I-am zambit cat de mult am putut, chiar daca epuizarea mea din primele luni era coplesitoare, i-am vorbit si raspuns la gangureli, am mangaiat-o si gadilat-o, am transformat fiecare schimbare de scutec intr-o joaca, si repet, nu stiu daca a fost vorba de instict, sau pur si simplu a fost fascinatia aceea care ne cuprinde pe toti in fata perfectiunii bebelusesti. Odata cu urmatorii copii am trecut in alta etapa, informatiile si studiile referitoare la bunastarea emotionala a copiilor si la rolul esential al stimularilor senzoriale au inceput sa abunde pe mediile virtuale, sustinute si de studii din ce in ce mai aprofundate si am inteles cat de importante sunt ele, nu atunci pe moment, acesta este doar varful icebergului, ci pe viitor. Se creeaza o baza de atasament in care ulterior se vor sadi increderea in sine, independenta si sentimentul...