Multumesc.

Acesta este un articol ce ar putea parea un fel de auto-lauda, insa realitatea este ca mi-am dorit enorm de mult sa ajung sa il scriu. Sa organizezi o conferinta nu este floare la ureche, cu atat mai putin o conferinta de parenting. Nu este nici cel mai „juicy” subiect cu putinta, este extrem de nisat si marea majoritate a oamenilor sunt reticenti cand aud pentru prima data de asa ceva. Pana la urma, prima reactie este ceva de genul „pai, cum adica, vrei tu sa ma inveti cum sa imi cresc copilul”, mai ales ca suntem intr-o cultura in care „eu stiu mai bine decat tine” si in care toti suntem experti in absolut orice problema. Sau mai este reactia „daca vrei cu adevarat sa inveti parintii cum sa isi creasca copiii, apai organizeaza numai conferinte gratuite, de ce ceri bani pe ele?”, pe care sincer, nici nu stiu cum sa o „categorisesc”. Conferinte au mai fost, vor mai fi si le voi sustine mereu atata timp cat principiile si valorile pe care incearca organizatorii sa le transmita mai departe sunt empatia, intelegerea, respectul, comunicarea, iubirea neconditionata dinspre noi spre copiii nostri, fiindca noi, ca popor avem niste lacune la acest capitol. La noi primeaza „esti al meu, imi apartii, cat esti la mine in casa faci cum zic eu”, cumintenia este valoare absoluta si semn de buna crestere, iar copiii, in general sunt priviti ca niste mici anexe, care trebuie „dresate”. Si sunt priviti ca niste copii, nu ca niste viitori adulti. Nu mai detaliez aici. La Parenting prin ochii copilului am facut parte din echipa care...