Telegrafic: vin babele!

Mai tineti minte „babele” de anul trecut? Porneam cu acest anunt: Mitul Babelor este unul din cele mai vechi mituri, regasindu-se in diverse variatiuni de la o zona la alta. Una din variante o pozitioneaza pe Baba Dochia, personaj mitic de referinta in peisajul folcloric romanesc in antagonism cu nora sa (metafora pentru lupta finala ce se da intre Anul Vechi si Anul Nou, intre iarna care este pe final si primavara care sta sa apara), pe care o trimite in padure sa ii aduca fragi copti (in alte variante o trimite cu lana neagra la rau, si ii spune sa nu vina pana lana nu devine alba). Nora Dochiei primeste ajutor din partea lui Dumnezeu si se reintoarce la soacra sa cu o ulcica plina de fragi, iar Dochia vazand fragii, simbol al verii isi ia turma de oi, fiind sigura ca a venit primavara si urca la munte, starnind mania lui Marte. Sursa foto Pe drum, se leapada rand pe rand de cele 9 (sau 12 in alte variante) cojoace, din cauza caldurii mari (alte variante povestesc despre noua/douasprezece zile extrem de ploioase care i-au ingreunat cojoacele) si in ultima zi moare inghetata, in urma unui ultim ger napraznic, impreuna cu turma sa, Marte razbunandu-se astfel pe ea pentru ca i-a nesocotit puterile. Simbolic, de cele mai multe ori este aleasa cifra de 9, tocmai deoarece pe aceasta data se marcheaza atat Mucenicii (sau Macinicii) dar si inceputul anului agricol, zilele babelor (zile capricioase, cu vreme schimbatoare) lasand loc zilelor mosilor (zile calde de primavara). Acum de ce v-am povestit eu toate acestea? Dincolo de faptul ca...

Nopti „pierdute” in Urzeala Tronurilor

Ca orice om care are HBO acasa, am asteptat si eu la momentul respectiv, adica acum vreo trei ani si ceva,  noul si trambitatul serial, Urzeala Tronurilor sau GoT pentru cunoscatori. Am pornit cu stangul in „relatia” cu el, caci am ratat primul episod, am prins cateva secvente din urmatoarele, secvente care mi s-au parut incalcite si prin urmare am renuntat. La cel de-al doilea sezon am mai facut o incercare, esuata si ea, dupa care l-am catalogat drept „primul serial pe care nu am fost in stare sa il urmaresc” si care nu a avut nici macar un „clinci” de care sa ma agat pentru a-l urmari mai departe. S-a nimerit, intr-adevar, ca in vreo doua ocazii sa prind numai faze cu „white walkers”, ceea ce mi-a transmis ca e prea bullshit si prea de doi lei. Ok, nu il prinsesem in nici un cadru pe Kit Harington, dar asta e alta poveste. In paralel, periodic, news feed-ul meu din Facebook era luat cu asalt de frenezia fanilor, discutii, controverse, polemici, glume and so on, pe care nu numai ca nu le intelegeam, insa ajunsesera sa ma agaseze, eu care nu ma enervez nici la miile de poze cu pisici si catei, nici la apusurile pozate din toate unghiurile si nici la alte subiecte similare, tocite indelung si fara vreo finalitate. Punctul culminant a fost ceva numit „nunta rosie”. Vai, ce oroare in ziua urmatoare a episodului numit asa! Vai, cata revolta, cati scandalizati, cata suparare, tristete, din care eu, of course, nu intelegeam nimic si deja totul devenise oarecumva distractiv, ca a fost prima oara cand am...