Nu au disparut complet zilele de aur in care David vorbea stalcit si manca litere pe saturate, apogeul fiind cu trecutul verbului „a face” care era transformat din „am facut” in „am fut”… Si mama-mama, de cate ori il auzeam 24 din 24, 7 din 7!

In continuare David nu poate pronunta corect „rostogoleste-te”, si de fiecare data ne prapadim de ras, caci iese ceva de genul „rocogote-te” sau „cotogolehte-te”, insa Radu a atins apogeul „prostioarelor”, de cand se tot joaca de-a dragonii, cavalerii (ca sa fiu mai exacta „vacaierii”) si la final, dupa ultima batalie exclama triumfator: „Te-am muit!”.

Pentru profani (ceea ce am fost si noi, pana de curand): „Te-am omorat/Ai murit!”. Si cum se joaca de „n” ori pe zi, tot de atatea ori auzim si noi stalcirea suprema.

Acum imi aduc aminte cum cineva (daca citesti postarea asta, please, do come forward pentru povestea cat mai fidela, ca eu am ras pana nu am mai putut la ea) mi-a povestit mai de mult, cum s-a dus fetita ei la gradi, dupa o vacanta lunga de vara petrecuta pe la munte si dupa primele zile de gradi o vedea pe Miss din ce in ce mai neagra de suparare, pana a aflat si motivul: pustoaica ii tot spunea lui Miss in fiecare zi: „muta muie guia”. Saraca, mancase la munte multe mure si asta incerca sa ii povesteasca lui Miss, iar miss credea cu totul altceva.

In rest, toate bune si frumoase. „Capitanul” este „picatanul” pe acelasi principiu de mai sus cu cavalerii. Urechile mele nu aud „te iubesc”, insa aud foarte des „te ubec” ceea ce suna pur si simplu perfect, florile sunt „foile” si tot ce imi doresc este sa mai tina putin si inca putin etapa asta :)

Au trecut zilele Rebeccai cu „anene” si „abebe” (care erau universale), au trecut si zilele lui David cu triada de aur „pipicul-papacul-papicii” (piticul-capacul-papucii), acum sunt zilele lui Radu cu „picatanul” si „vacaierul”, sunt pe duca si astea, si of, of ca repede trece timpul!