De ce ai angaja o femeie cu copii?

S-a discutat intens articolul din Hotnews si inclusiv articolul meu, la Cetin pe blog, si as vrea sa fac putina lumina pe acest subiect. Disclaimer: este parerea mea personala, privita prin propria-mi experienta, atat profesionala (ca angajat si angajator) dar si de „stay-at-home” mom. In primul rand, sa clarificam niste neconcordante. Concediul de ingrijire copil nu este concediu – te duce cu gandul la o vacanta si realitatea este uneori foarte departe de adevar. La fel, sintagma „stay-at-home mom” nu are nici o legatura cu „statul acasa”. Odata devenita mama, ai treaba 24/24. Nu vreau sa ridic in slavi maternitatea, fiindca din punctul meu de vedere nu este nimic de ridicat in slavi, este o stare naturala, normala si fireasca. Nimeni nu te obliga sa devii mama, nimeni nu iti va ridica vreo statuie la final. Maternitatea este normala si punct. Dar nu are legatura nici cu ideea de concediu, nici cu cea de „stat acasa”, asta fiindca faci orice altceva, numai sa stai, nu. Dupa cum bine spunea Sabina, si imi permit sa o citez, cei doi ani in care „stai acasa cu copilul” pot fi rezumati astfel: Am petrecut doi ani la un curs extraordinar, in care am atins un nivel exceptional de cunostinte in materie de: gestionare situatii neprevazute, flexibilitate, putere de munca pana la 24 de ore, multidisciplinaritate, atentie distributiva, acuitate vizuala si auditiva, rezistenta fizica, concentrare. De asemenea, am dezvoltat si perfectionat skilluri de comunicare, negociere, empatie si am capatat competente in psihologie, fiind acum capabila sa identific intentiile si sentimentele semenilor mei, acest lucru ridicandu-mi eficienta cu peste 300%. Hm, nu-i asa ca...

Visand la Thassos

E 10 martie, in Bucuresti nu am mai vazut soarele la fata de mai bine de trei saptamani (cele zece minute de ieri nu se pun), vantul bate ca si cum ar veni crivatul peste noi si sincer, in afara de cei trei ghiocei care au itit capetele in gradina din fata casei, alt semn ca ar veni primavara curand nu vad. Iar eu visez. Visez la studioul de la Irini, la salata lor greceasca, la momentele in care ne prabuseam in scaunele de pe terasa, seara cand veneam obositi de la plaja, iar copiii improvizau spectacole in gradina, in timp ce noi stateam la taclale cu Iannis si Marina. Visez la plaja din Potos, la scoicile in sos de lamaie si vin de la San Antonio, la Saliara cea perfecta, zugravita in nuante impecabile de alb, albastru si turcoaz. Visez si parca devine mai suportabil vuietul vantului de...

Doua de luni

Ca sa incepem saptamana cum se cuvine :) 1. Poza aparuta ieri in newsfeed-ul meu de Facebook, via Diana de la Poarta-ma. In caz ca ati uitat, Nestle este grupul al carui CEO facea declaratia de mai jos in urma cu ceva vreme: Sau, in caz ca ati uitat, Nestle este acea companie care a creat mirobolantul lapte praf la capsula, care bineinteles nu se poate folosi decat in masinaria creata special pentru el, care, si mai bineinteles costa o galagie de bani. The ultimate in gadget shit, sau cum ei insisi declarau la vremea respectiva: „The BabyNes machine combines state-of-the-art technology with the utmost safety and convenience, and ensures a hygienic, quick and easy bottle preparation.” Mno, acum tot ce pot sa sper, este ca asa cum spunea o prietena de-a mea, mamele care vor gusta mizeria asta se vor trezi la realitate si nu le vor da nou nascutilor lor lapte praf. Deci, tot mai este o speranta. 2. Articolul acesta din Hotnews. Cat se poate de real. Am in jurul meu o multime de exemple. Femei care la intoarcerea din „concediul de ingrijire copil” (suna absurd „concediu”, dar… whatever) s-au trezit cu postul restructurat, femei care isi gasesc cu greu un job dupa ce au turnat un plod sau doi si asa mai departe. Din categoria a doua fac eu insami parte, cu diferenta ca eu am „turnat” trei. Adevarul este ca din punct de vedere profesional, ai un handicap aproape imposibil de recuperat dupa ce faci niste copii. Imi tot rasuna in minte cuvintele cuiva, dupa ce am aplicat pentru o pozitie in compania pe...