Nu am de relatat mare lucru. Sunt cantonata in Bucuresti, Timisoara Brands Tour s-a terminat pentru mine inca dinainte de a incepe, orasul meu de bastina si problemele din cotidianul meu au decretat fara drept de apel ca eu nu am ce cauta in Banat anul acesta. M-am resemnat oarecumva, desi simt asa, cate o strangere de inima la fiecare fotografie ce imi apare in newsfeed-ul Facebookului de la prietenii care-s acolo. Si nu-s putine, ca oamenii chiar se simt bine si au ce povesti. Asa ca eu ma bucur ca ii vad si ma oftic ca nu-s si eu acolo-n poze. C’est la vie, ma cherie.
Pe de alta parte, zilele astea inseamna rezolvarea unor probleme mai vechi si deschiderea unor porti pe care le credeam inchise definitiv, sau in fine, simteam ca nu mai gasesc cheile de la lacatele cu care erau inchise. Sunt putin cam criptica, pana la urma nici nu conteaza despre ce e vorba, ideea care se desprinde de aici, este ca nu ar trebui sa renuntam niciodata la a cauta solutii si rezolvari. In general vorbind.
Simt ca ies, usurel, usurel si din staza in care parca intrasem de mult prea multa vreme, mi-am facut planuri mari, cel putin in ceea ce ma priveste, sper doar sa am energia de a ma tine de drum si de a trage de mine atunci cand voi avea senzatia ca iar alunec pe panta periculoasa a „laissez-faire”-ului mental.
Tot vorbind de mental, cred, de fapt nu cred, STIU, ca un mic aport l-a avut inclusiv decizia de a porni pe oggl si instagram propriul proiect cu cele 100 de zile de fericire. Bucatele zilnice sub forma vizuala a lucrurilor care imi aduc un strop de fericire zilnica. Momente care imi aduc un strop de culoare, de voie buna. Si s-a vazut, caci bineinteles ca nu m-am tinut de el zi de zi, am avut zile in care am sarit peste acest obicei, prea ancorata in cotidian. Exact ce facem in mod regulat. Ne concentram prea mult pe ce avem de facut, pe rutina, pe probleme si situatii ce necesita atentia noastra si uitam sa ne bucuram de mici lucruri. Extrapoland, ajungem sa ne pierdem atat de mult in detalii, incat uneori chiar trece viata pe langa noi. Well, nu am de gand sa mai fac asta.
Ceea ce va doresc si voua.
