C-asa e-n tenis…

Tot uitandu-se dupa informatii despre meciul demonstrativ ce are loc pe Arenele BNR, Radu a dat peste articolul acesta : Nimic juicy, pana la final, cand in fata ochilor nostri s-a infatisat ultimul paragraf, pe care il si anexez in cele ce urmeaza: „După conferinţa de presă, Năstase, Pavel, Pioline şi Ivanisevici au schimbat câteva mingi pe o stradă din cartierul Cotroceni, în apropierea Arenelor BNR, inaugurând un post de transformare al ENEL, sponsorul meciului demonstrativ. Pereţii postului au fost decoraţi de către artistul urban Allan Dalla în stil modern, cu simbolurile tenisului. Schimbarea înfăţişării postului de transformare face parte dintr-un proiect al companiei, intitulat City of Energy.” Pai bine, bai ENEL, tichie de margaritar ne trebuia, nu-i asa?! Noi in mod constant ramanem in pana de curent, iar tu ne decorezi transformatoarele, ha? Tu faci misto de noi? Sigur ca faci, ca ce pana mea, de cinci ani de zile este un cablu cu scurt, undeva in zona, toata lumea stie de el, inclusiv echipele tale, iar tu nu faci nimic. Si periodic ala chiar ne lasa in bezna, si stam ca idiotii, juma de cartier, cate trei-patru-cinci-sase ore, pana se misca o echipa de-a ta, sa vina sa ridice o siguranta sarita din transformator. Acum o sa ridice siguranta din transformatorul vopsit. Si noi toti ne-am saturat de toti operatorii din callcenterul ala, da, da, ala externalizatul, care nu FAC NIMIC, dar ABSOLUT NIMIC, in afara de a recita din manualul de scripturi. Bai Enel, m-am jurat eu de mai multe ori, dar acum chiar ma tin de cuvant. Iti fac un PR de nu o sa il...

Pielea mea „fumoasa”

Ma aflu in plina perioada de testare impreuna cu Avon si nici nu prea stiu cu ce sa incep :) Poate cel mai mare beneficiu pe care l-am avut de cand am intrat in aceasta poveste a fost ca mi-am creat in sfarsit o rutina, de la care nu ma abat (am dat un rateu intr-o seara cand am fost pana peste poate de obosita!). Este o rutina la finalul careia imi zambesc in oglinda, fara exceptie, si conteaza enorm (in paralel cu zambetul analizez si numarul ridurilor de expresie, dar asta e alta poveste). Ma mai surprind pe parcursul zilei atingandu-mi obrajii, lucru pe care evitam sa il fac in trecut, fiindca stiam ce voi simti, si anume o piele aspra si uscata. Not anymore. Chiar si baietii s-au obisnuit sa imi tot mangaie obrajii, si intr-o seara l-am prins pe Raducu la inghesuiala si l-am intrebat cum i se pare pielea lui mami, iar el mi-a raspuns ca “fumoasa”. Apai, ce Dumnezeului sa mai imi trebuiasca altceva?!? Nu stiu ce sa va mai zic altceva, fiindca ridurile oricat mi le-as analiza, nu pot sa spun ca-s mai putine, mai multe, mai estompate sau nu. Recunosc ca ma ingrijoreaza niste riduri pe care le vad dimineata, care-s perpendiculare pe cele din coltul ochilor, si pe care le-am concluzionat ca venind de la pozitia mea de somn si le-am numit riduri sifonate (cu “sh”), care dispar pana spre seara, insa reapar dimineata urmatoare. E un semn ca stau destul de prost cu elasticitatea pielii, si asta este unul din subiectele pe care vreau sa le aprofundez cu doamna dermatolog...