Doi copii si-o singura minge….

Ce fac parintii in mod uzual?

  • oferi o solutie si ii „obligi sa o foloseasca – nu rezolva conflictul.
  • le spui copiilor sa inceteze cu bataia sau cu cearta- pe termen lung conflictul e bagat sub covor, nu este rezolvat, se acumuleaza iar relatia dintre ei incepe sa se strice.
  • le iei obiectul pentru care se lupta – generez frustrare la amandoi, sunt dependenti de prezenta mea ca parinte.
  • ii trimiti in camerele lor, iar copiii fac acolo scenarii de razbunare si pot avea resentimente si fata de parinte
  • se straduiesc sa afle cine a inceput – daca nu ai fost de fata, fiecare copil il va acuza pe celalalt si pana la urma nici nu conteaza cine a inceput ci conteaza stadiul in care te afli in prezent si ce faci mai departe.
  • „hai, da-i si tu masinuta ca e mai mic. stii ca fratele tau inca nu e capabil sa vorbeasca” – copilul cel mare e invitat sa cedeze de fiecare data cel mic e invitat sa castige de fiecare data.
  • pedepsesti toti copii la gramada, fara sa stii care a fost de fapt vinovat.
  • votezi sau dai cu banul pentru a decide solutia.
  • iti extragi copilul din conflict (daca conflictul este cu alti copii in parc)
  • iti inviti copilul sa spuna „imi pare rau” – tendinta este ca in timp el sa faca numai asta. ok, gata, mi-am cerut scuze, totul s-a rezolvat.

Ce ne dorim:

  • copii care sa isi rezolve singuri conflictele
  • sa aiba convingeri sanatoase care sa ii ajute
  • sa asculte si sa respecte punctele de vedere ale celorlalti si diferentele
  • modalitati de a-si rezolva conflictele si diferendele chiar daca nu vor fi prieteni mai tarziu.

Scopul nu este sa nu aiba conflicte deloc, ci sa stie cum sa si le rezolve. In regnul animal lupta intre frati face parte din lupta pentru suprematie/supravietuire.

Convingeri sanatoase:

  • nu detin adevarul absolut
  • singurul comportament pe care il pot controla este al meu
  • atunci cand imparti faci doi oameni fericiti: a fost foarte generos din partea ta: si tu ca ai dat, si el ca a primit de la tine.
  • conflictul inseamna ca avem o problema si atat. nu se discuta conflictele la nervi. cand copilul este intr-un tantrum, argumentele logice, rationale nu functioneaza si intai trebuie linistit si abia dupa aceea se discuta/rezolva conflictul.

Cand e cazul sa intervenim

  • de fiecare data, pana cand copiii stiu sa isi rezolve singuri conflictul.
  • de fiecare data cand vreunul este ranit, emotional sau fizic.
  • problema lor deranjeaza intreaga casa/clasa/loc de joaca
  • au o problema recurenta si par sa nu si-o rezolve orice ar fi.

Pasi in rezolvarea unui conflict:

  1. Clarificarea sentimentelor – cum te simti, cum te-ai simtit cand – nu judecam, doar primim sentimente si transmitem empatie.
  2. Intelegem ce doreste fiecare si de ce? – ce s-a intamplat, cum s-a intamplat, cum ai reactionat, ce ai spus, cum a reactionat, de ce crezi ca a reactionat asa? – aflam in acest mod ce si cum isi doreste fiecare.
  3. Gasim solutia optima (agreata) – ce ati putea face pentru a obtine fiecare cat mai mult din ceea ce isi doreste fiecare.

Cum intervenim?

Despartim copiii, ne asiguram ca sunt stabili emotionali si spunem:

„Vad ca aveti un conflict. As vrea sa gasim impreuna o solutie, in asa fel incat fiecare dintre voi sa obtina cat mai mult din ceea ce doreste. Voi sta de vorba cu fiecare separat si il rog pe celalalt sa asculte. „

Pasul 1 – Cum invata un copil sa isi numeasca sentimentele?

  • Spune-i copilului ce sentimente/emotii demonstrate sunt la el.
  • Numeste sentimentele pe care le vezi demonstrate la altii.
  • cu cat noi comunicam mai multe din sentimentele noastre cu atat copiii vor invata sa le foloseasca sa le identifice. La fel cum invata sa numeasca  o „cana” la fel poate invata si „anxios”. Cu cat va reusi sa stie si sa identifice mai multe sentimente cu atat va avea o inteligenta emotionala mai puternica si mai stabila. Majoritatea adultilor folosesc maximum 6-7 emotii de regula (barbatii cu preponderenta). Analiza asupra emotiilor este defectuoasa in multe cazuri si simpla intrebare „Cum te simti?” devine foarte dificila

Pasul 2 – Tips despre intrebari

  • adreseaza intrebari deschise: nu scoateti in evidenta oate detaliile. problema nu este a voastra, este a copiilor, iar voi il invatati sa si-o rezolve. tot ce faci tu ca parinte este sa il ajuti sa si-o rezolve singuri. „eu intr-o situatie similara as face asa….” in loc de „eu, in locul tau as face asa…”
  • evita sa judeci si sa faci presupuneri
  • ajuta copilul sa vada situatia din toate unghiurile
  • adreseaza doar atatea intrebari cate ai nevoie pentru „the big picture”. NU e problema ta!
  • scopul final e sa ajungi mai intai la un DIAGNOSTIC si abia dupa aceea la o solutie.

Pasul 3 – Gasirea solutiei si retragerea treptata

  • „ati putea sa faceti fie….. fie….. cum vi se pare?”
  • „am incredere in voi ca puteti gasi o solutie cu care sa fiti amandoi de acord. va las cinci minute si apoi revin. daca nu puteti gasi solutia, voi decide eu pentru voi. asta este ceea ce va doriti?”

Reguli:

  • jucarii care se impart si jucarii care nu se impart.
  • in parc se ia jucaria care se imparte.
  • daca doresti o jucarie, o ceri, nu o smulgi.
  • proprietarul jucariei decide daca o imparte sau nu.
  • jucariile imprumutate se aduc intotdeauna inapoi.
  • cine a pus mana primul pe jucarie decide daca o imparte sau nu.
  • nu lovesti niciodata primul
  • daca ti se vorbeste urat esti impins sau agresat spui: „Daca te mai porti asa, aleg sa plec de langa tine. Asta este ceea ce vrei?” – e alegerea copilului sa paraseasca un comportament negativ.
  • Daca acel comportament nu inceteaza, pleci.

Zone „touchy”:

  • Nevoia de spatiu personal
  • Disputele pentru proprietate si impartire
  • Conflictele legate de teritoriu
  • Para
  • Ciondaneala/trantele/luptele fizice – o idee buna ar fi un cuvant „cod” pe care unul dintre ei sa il spuna in momentul in care nu se mai simte confortabil
  • Sacairea si batjocura.

 „În fiecare familie în care există mai mult decât un copil, există certuri și discuții interminabile între ei. Pe parcursul unei partide de joacă de 45 de minute, cercetătorul și psihologul Laurie Kramer a descoperit că o pereche de frați de 3 până la 7 ani se implică în medie în 2,5 conflicte. Cu alte cuvinte, în 3,5 conflicte la fiecare oră, sau un conflict la fiecare 17 minute. Aici, un conflict înseamnă cel puțin 3 schimburi de secvențe ostile. Dacă adaugăm ghionturile și provocările, numărul este mult mai mare.
Michaela Perlman si Hildy Ross au întreprins aceeași cercetare pe frații între 2 și 4 ani. Aici, frecvența conflictelor este de 6,3 ori pe oră! 
80% dintre frați se implicaseră într-o formă de violență fizică împotriva unui frate, 40% și-au lovit fratele cu un obiect, susține un studiu din 1980.”

Keep that in mind :) casa noastra in mod clar face parte din statisticile de mai sus :)