Jurnal de bord

Azi a fost prima zi in care baietii au stat in piscina fara aripioare ori colac, doar cu baghetele. Bonus, azi am avut ocazia sa ii urmaresc pe ascuns, de undeva de pe primul culoar (ei fiind pe ultimul) si sa vad ce Dumnezeului fac ei o ora intreaga in apa de nu se plictisesc (si culmea, nu se joaca!) si a doua zi abia asteapta sa mearga din nou la Sedi/Fizu (Raducule mama, il cheama  S I L V I U). Fac treaba, il asculta pe Silviu fara sa comenteze, ceea ce mie mi se pare SF si mai ca imi vine sa il aduc pe Silviu acasa sa ne predea niste lectii de parenting pe cooperare. Si eventual sa il aduc si pe la conferinte in calitate de guest speaker expert. Nu glumesc, e incredibil ce face pustiul asta (care in putinul timp liber pe care il are citeste „Procesul de la Nurnberg”) In tot intervalul de 60 de minute, in care, by the way, eu am facut 50 de lungimi de bazin, adica 1,25 kilometri (ovatii la scena deschisa, va rog!), l-am auzit o singura data pe Silviu strigandu-l de vreo trei ori pe David pentru a-i atrage atentia.  De vreo doua ori, la inceputul lectiei mi-am auzit cate un „Mami, mami, mami!”, la care eu am raspuns: „Mami nu e aici, doar vi se pare ca eu sunt mami” si asta a fost. In alta ordine de idei, am tot vrut sa spun, uitati-va pe Summer Camp. Eu am inscris-o pe Rebecca, pentru doua saptamani, fiindca mi se pare cel mai potrivit program pentru ea....