Misterul gemenilor – curs de parenting cu Otilia Mantelers

Mereu m-am intrebat cum este viata cu gemeni sau chiar tripleti. Mereu mi s-a parut ca varianta mea cu trei este cea „simpla”, fiindca au venit pe rand pe lume, nu toti gramada. Asta pana am ajuns sa stau de vorba cu mama unor tripleti, conceputi natural, fara vreun tratament care, atunci cand a auzit ca am si eu trei a facut niste ochi mari si m-a intrebat: „Doamne, si cum ai rezistat si ai facut fata?” la care eu i-am raspuns „Cum ai rezistat tu? Ca la mine a fost mult mai simplu decat tie!” Dupa care, m-a luminat (e relativ cat de luminata am fost, ca inca nu pot pricepe) spunandu-mi: macar eu nu am luat-o de trei ori de la zero. Totul s-a facut si se face x3, nu e nimic prea complicat, am trecut cu toti trei o singura data prin fiecare etapa si asta mi s-a parut foarte suportabil. Eu, din partea cealalta nu prea vad cat de suportabil a putut fi, mai ales in primii 3-4 ani, dar o cred pe cuvant fiindca a fost extrem de convingatoare si sigura pe ceea ce spunea! Anyway, diferente sunt si sunt multe, inclusiv in modul in care abordezi cresterea si educarea lor. De aceea fetele inimoase de la Unu si Unu s-au gandit sa vina in intampinarea parintilor de gemeni/tripleti cu un curs de parenting dedicat lor. Si vestea cea mare este ca il va sustine Otilia Mantelers, si cred ca nu se putea persoana mai potrivita pentru asta, chiar daca nu are gemeni, insa are si ea 3 copii, deci este mai mult decat...

Despre caini si pisici

De ceva vreme ne tot bate un gand sa le luam copiilor un animal de casa. Suntem in discutii, eu una nu exclud nici una din cele doua variante disponibile: canina si felina, in schimb Radu este pro-canina. Si ma gandeam zilele trecute ca si aceste doua specii sunt supuse unor etichetari, as zice eu, false: cainele este loial, pisica e perfida. Cainele iti raspunde afectiunii, pisica se iubeste doar pe ea insasi. Iar lista, dupa cum se poate vedea din imaginile alaturate este interminabila si a generat un intreg folclor pe acest subiect.   Nu intelegeti din asta faptul ca Radu e avocatul cainilor iar eu al pisicilor. Pur si simplu eu nu exclud ideea de a avea ca „pet” o pisica, pe cand el cam da :) Mai sunt si alte diferente: eu nu am avut in viata mea un caine, Radu a avut, si stie foarte bine cum este cu legatura asta care se creeaza intre om si animalul sau. Eu nu pot decat sa o banuiesc. Tot ce am avut eu a fost o pisica, abandonata cu puii ei si adunata de pe strada. Primul pui deja murise, al doilea a mai supravietuit pana la vizita la veterinar. Si am ramas cu ea, si-a stat cu mine pana i-am gasit un stapan, adica vreo trei saptamani. Am avut ceva peripetii cu ea, insa imi amintesc si acum cat de lipicioasa, dragastoasa era si dornita de afectiune, exact invers de cum umbla vorba cu ele. Ah, si am avut chinchilla, dar zau, asta nu se pune :) Privind din perspectiva logica si rationala, un animal in...