De ce?

Am uneori senzatia ca suntem un popor mult prea activ si sportiv. Altfel, nu am sari de cur in sus vreo doi metri circa aproximativ de fiecare data cand vai, duminica, se inchid niste artere pentru un maraton. Adevarul este ca sunt atat de dese ale naibii, ca deja saptamanal avem cate un blocaj din cauza astora de alearga ca bezmeticii. Jur, nu inteleg. Nu inteleg nici reactii ca a lui Vlad Petreanu, pentru care de altfel am un cult si un respect nemasurat, fiind cam ultimul dintre cei care mai spun lucrurilor pe nume. cica „e un mod cu totul neprietenos de a invita bucureştenii să facă mişcare în aer liber, aşa, cu forţa.” Pai care „cu forta”? A fost vreunul luat cu arcanul de acasa, suit pe bicicleta si aruncat in mijlocul biciclistilor? A fost vreunul luat pe sus, imbracat cu forta in echipamentul din kitul alergatorului, bagat la gramada si alergat ca pe hotii de cai, 21 de kilometri? Nu. continuam: „pe alocuri, acţiunile astea, făcute în ciuda majorităţii, scot la iveală şi mici fundamentalişti ai branţului de teneş” – intelegeti, majoritatea rullz. 365 de zile pe an, 24 din 24, 7 din 7. Fereasca dumnezeu sa iteasca capul si cate un minoritar, ca imediat este supranumit fundamentalist al brantului. bucurestenii care poate aveau treaba prin oras s-au impotmolit de aceasta Daciada – pai bine domnu’ Petreanu, unde e majoritatea de care vorbeati mai sus? Ca eu nu o mai vad. Vad doar „bucurestenii care poate aveau treaba”…. E duminica, for heaven’s sake, ziua aia in care omul se hodineste, se relaxeaza, se plimba (bine, unii „nebunii” isi...

Evadarile noastre

Vineri trasesem cu ochiul la piscina exterioara si vazusem ca era deja umpluta ochi si m-a incercat un sentiment de bucurie, ca hai, in sfarsit bifam si noi prima cura intensiva de vitamina D a anului. Dupa care m-am uitat la accuweather si mi s-a cam dus din avant, ca imi spunea un 87% sanse de ploaie, T-storms, short periods of rain. M-am rugat eu intr-un fel sa nu fie chiar atat de „accu” pe cat ii spune numele, insa dimineata de sambata ne-a relevat un cer foarte schimbator, asa ca ne-am cam pus pofta in cui pentru weekendul urmator. Totusi, ne-am luat picioarele la plimbare si am mers in Bordei, mai ales ca baietii ne innebuneau de o gramada de timp ca vor din nou la „pacul cu tuneie”. Of course, ca ne-a si plouat acolo, indeajuns de mult incat sa fuga jumatate de parc si indeajuns de putin incat noi sa ramanem pe loc. Astia s-au bagat prin toate tunelele, noi am alergat in jurul instalatiilor, uneori ne mai statea inima in loc, ca ne asteptam sa iasa dintr-un tunel, si asteptam degeaba, copiii erau la doua tunele mai in spate. Dupa vreo doua ore ne-am mutat cu catel si purcel la jumatate de kilometru mai incolo, in cea mai mare ingramadeala si aglomerare posibila, numita festivalul …………….. turcesti. Porceala maxima, am mancat si niste placintele tubulare, si-un covrig cu miere, si multe multe portii de chiftele. In mod paradoxal, ajunsi acasa, baietii au mancat si tot castronul de supa de gaina inainte de a cadea lati pentru doua ore. La trezire, „vem in botanicaaa”. Ok, apuca-te...