Pentru sarcini fara fumuri

Am fost o gravida care a fumat. Asa a fost prima mea sarcina, cea cu Rebecca. Un chin cap coada. Initial cand am aflat ca sunt gravida am incercat sa ma las. A fost cumplit pret de o zi-doua, cu strans din dinti, nervi stare de rau irascibilitate, dupa care am cedat. Doctorita mea mi-a spus ca mai mult stresez copilul si ca ea ma roaga sa nu ma las, doar sa le raresc, pana la maxim cinci tigari pe zi. La vremea respectiva fumam Marlboro rosu lung. Chinul cu „maxim cinci tigari pe zi” nu e aproape cu nimic diferit de chinul lasatului brusc prin metoda vointei sau a sentimentului de vina. Nu am reusit deloc sa ajung la alea cinci, fumam in jur de 10-12, insa oficial declaram cinci in fata tatalui Rebeccai, iar restul le fumam pe unde apucam, sa nu fiu vazuta. In tot timpul asta, chiar si cu tigara in mana, ma simteam cea mai de cacat fiinta de pe Pamant. Milioane de sentimente de rusine, de vinovatie, de neputinta, de panica, ca imi distrug copilul, ca il nenorocesc, ca ma distrug pe mine, toate de-a valma si toate in timp ce mai trageam un fum din tigara mea Marlboro rosu. Mi-am dorit sa am o sarcina din aia, cu greturi puternice, m-am bazat enorm pe ideea asta, insa ghinion, caile Domnului sunt necunoscute, iar eu am avut parte de cea mai relaxata sarcina posibila, fara sa trec vreo secunda printr-o stare de greata. Cu rusinea si autoinvinovatirea am stat cel mai prost. M-am ascuns cat am putut de mult, fiindca simteam mii de...