Balciul desertaciunilor – facebook edition

De cele mai multe ori stau si observ. De undeva din exterior, stau pur si simplu si urmaresc spectacolul lumii pe Facebook, rar ajung sa ma mai simt atinsa de cate o afirmatie sau alta. Absolut de fiecare data, la fiecare eveniment, „breaking news”-u zilnic, fie ca e vorba de un apus mega spectaculos peste Bucuresti, un cutremur, o afirmatie, o stire juicy, un articol ultra-mega shareuit, ultimul episod din serialul „x”, se manifesta toate categoriile de personaje existente. Aseara, pentru prima data de cinci ani de zile de cand am facebookul, am avut in newsfeed intr-o prima faza, numai lume fericita si bucuroasa pentru victoria Simonei Halep. Evident ca lucrurile nu puteau ramane asa. Drept urmare au aparut unii care au zis ca tot entuziasmul asta este toxic, altii ca gata acum toti isi asuma bucuria victoriei de parca ei ar fi castigat, altii chiar si-au asumat si isi construiesc capital de imagine pe spatele Simonei, altii declara sus si tare „Sa vina banii!” (de parca ar fi ai lor), altii ca momente ca asta ii fac sa simta lucruri nepatriotice, doar din spirit de fronda (WTF?!?), altii s-au dezis de victoria Simonei, spunand ca nu e a lor (ok, dar cine te-a facut sa presupui de la bun inceput ca ar fi fost a ta vreo secunda), ca nu se simt ca ar face parte din #teamhalep, de parca i-ar fi rugat cineva, altii ca sunt bate la tenis si la sport in general, motiv pentru care de ce sa se bucure (cred ca ar ramane stadioanele goale daca toti ar gandi asa!), altii declara plini de emfaza...