Iubiri la ceas de seara

Ieri seara, la culcare, Radu mic si-a facut rutina obisnuita. S-a culcusit langa mine, mi-a tras toate ghionturile de rigoare, ba in plex, ba in stomac, mi-a smuls cateva fire de par, s-a foit in cele 3000+ feluri pe care le stapaneste la perfectie, s-a intors/rasucit, ba pe burta, ba pe dreapta, ba pe stanga, si-a strecurat mainile pe sub ceafa mea, pe sub mainile mele, peste mine sau pe sub mine, si s-a facut ca se culca. Printre picaturi si toata activitatea asta intensa, m-a mangaiat cu manutele pana nu a mai ramas centimetru patrat nemangaiat. Si-a tot cufundat fata, ba in cuibul gatului meu, ba printre perna si obrazul meu. Ne-am pupat, eu pe el si el pe mine, pe obraz, pe frunte, pe gat, pe nas, pe barbie, pe urechi, pe ochi, pe sprancene, pana am acoperit si cu un strat de sarutari, stratul anterior de mangaieli. Si, asa cum obisnuieste in ultima vreme, la fiecare miscare de-a mea, ma intreba pe voce soptita „Gataa?”, dorind sa stie obsesiv cand plec. I-am spus ca in seara asta stau mai mult cu el si sa nu ma mai intrebe. Si ne-am continuat foiala, iubareala, culcuseala, el gandindu-se la te miri stie eu, iar mie revenindu-mi obsesiv in minte ca sunt cam ultimii ani in care nu numai ca am niste copii deschisi la dragaleala, insa inca sunt la varsta la care o cer si si-o doresc cu toata fiinta lor. Asa ca as face bine sa las totul balta for the moment si sa profit de aceasta oportunitate. Fiindca va veni o vreme in care voi avea...