Pe vremea mea…

Se tot revine in ultima perioada, oarecumva obsesiv, la eterna tema „pe vremea mea” in ceea ce priveste cresterea copiilor. Nu va speriati, inclusiv in mintea mea mecanismele sunt atat de inradacinate incat cel putin o data pe zi fac o analogie intre ceea ce se intampla la momentul respectiv si ce faceam eu-copilul sau ai mei-parintii intr-o situatie similara. Da, ok, noi nu aveam sase posturi de TV numai cu desene animate, aveam doar doua generaliste, unu romanesc care emitea doua ore pe zi (mi se pare acum atat de ireal, eu care am trait pe pielea mea asta, incat ma intreb daca chiar a fost realitate sau doar o plasmuire a mintii mele) si unu bulgar, care m-a ajutat sa invat bulgara inaintea englezei. Dar asta nu e o scuza sa ne lasam copiii in fata televizorului cu orele, pe motiv ca noi nu am avut parte, la fel cum nu e ok nici sa le interzicem accesul la televizor, pe motiv ca „nici eu nu am avut, si uite ca am supravietuit” Noi nu aveam nici o suta de branduri de iaurt, tone de optiuni de mancaruri, legume, seminte, mezeluri bio si nebio, mii de feluri de paine, dulciuri si cate si mai cate. Aveam ciocolatele chinezesti in poleiala aurie, pe care le vedeam o data pe an, banane imbracate in hartie de ziar puse la copt in camara (sau pe dulap), si salamul de Sibiu pe care il visam 360 de zile pe an. Carnea era motiv de sarbatoare in familie, si imi amintesc cum mama a tras niste sfori ca sa se transfere de...

In familie, pe Matasari

Stiu ca a trecut mai bine de o saptamana de la Femei pe Matasari, dar eu abia acum am reusit sa urc fotografiile facute de Mihnea. Noi am ajuns acolo din doua motive foarte clare: unu, pentru ca acolo erau si Lilu Tesa & Viata pe Indelete cu rulota si doi pentru ca m-am bagat in echipa de volei a Avon. Nu am mai jucat volei de ani buni de zile (se vede si-n imagini ca am niste pozitii de mai mare rasul), dar overall a fost fun. Am jucat cu Radu in echipa, baietii au dat si ei in minge de pe margine, am transpirat cu folos insa, caci am castigat :) Concluzia este: mai vrem!  ...