No smoking.

Au trecut undeva peste 2 luni de cand m-am lasat de fumat. Mai exact din 12 aprilie, faceti si voi calculele, desi nu asta e important. Important este ca de aceasta data, spre deosebire de celelalte momente zero (petrecute in mod natural, de la sine si fara vreun efort), am sentimentul ala de implinire ca „it’s for good this time” si ca acum sunt cu adevarat libera. Istoria mea e lunga. Cine vrea sa o citeasca, poate sa o faca, cine nu poate trece direct la cum m-am lasat acum. Povestea mea incepe undeva prin vacanta dintre a 9-a si a10-a, adica prin 1993 (da, atat de batrana mi-s!) cand proaspat despartita de crush-ul  meu de la vremea respectiva (prima mea iubire), am trecut prin faza cu experimentatul. Unii experimenteaza alte chestii, eu am experimentat in vacanta aceea la Cluj, prima  tigara. Un L&M albastru. Evident ca nu mi-a placut, evident ca mi-a venit sa vomit, dar cum era sa fac asta cand tot ce voiam eu era sa fiu cool, si toti aia din jurul meu, din gasca din Cluj erau cool si fumau de stingeau? Cum sa zic eu ca mie nu imi place? Eh, si asa, usurel, usurel, au trecut vreo trei ani, am ajuns pe final de clasa a XII-a. Mai fumam din cand in cand, cam o tigara pe saptamana, de regula luam tigari la bucata de la un chiosc de langa Lazar, Rothmans-uri, ca deh, ne placea sa ne dam mari. Undeva pe atunci a aparut si nevoia de a fuma mai des. Si pe nesimtite, imi amintesc cum in facultate, mergeam pe...