In bucataria cascavalului

In bucataria cascavalului

O data pe sezon ideea de a pleca de acasa singurica singurica, pret de o noapte imi cam surade, asa ca, atunci cand am primit invitatia echipei Hochland de a merge pana la Sovata pentru a le vizita fabrica nu am stat nici o secunda pe ganduri :). Adica ce poate fi mai fain, decat sa pleci intr-o mini excursie, in una din cele mai frumoase zone ale tarii, sa vezi Sighisoara (eu nu o vizitasem niciodata inainte de saptamana trecuta), cu o gasca faina de prietene (Gena, Laura si Dana), sa stai la Binder Bubi care este recunoscut de mult ca fiind un super hotel si pe deasupra, sa vezi cu ochii tai cum se face cascavalul.

Singurul stres a fost ca merg cu autocarul si ca imi fac o dambla personala lasand copiii acasa – aspecte care mi-au produs si-un mini atac de panica (primul din viata mea) a doua zi, inainte de plecarea spre casa, dar peste care am trecut cu bine as zice.

Anyway, atunci cand compania e buna si se povesteste in ritm alert, nici nu stii cand ajungi de la Bucuresti la Sighisoara, si nu cred ca imi puteam imagina niste partenere mai bune la drum lung decat doamnele mentionate mai sus! Pe de alta parte eram oricum toate patru un pic euforice, after all pentru fiecare dintre noi toata experienta era un lux in sine (toate suferim de sindromul “neiesitului-din-casa-fara-copii), si ne-am pus in cap sa profitam de el la maxim :).

Asa ca am savurat un vin bunicel, am mancat un pate de ficat senzational, cu dulceata de ceapa, am luat la pas strazile din Cetate, dupa care ni s-a facut iar foame (mie si Genei), eu am ras niste coaste de porc, ea o ciorba de fasole, ambele numai bune pentru digestie la 12 noaptea, dupa care ne-am reintors inapoi la hotel, fetele s-au retras iar eu am mai ramas la povesti cu Crazy Mother Cooker, cu care nu mai statusem la taclale pe indelete din timpul liceului.

Trezirea a fost nitel cam crunta pentru mine, insa am facut fata cu brio, noroc cu cafeaua pe care mi-am facut-o atat de tare cat s-a putut. Si uite-asa ne-am luat ramas bun de la Sighisoara si ne-am indreptat spre primul popas al zilei, ferma familiei Szocz. Oamenii astia au pornit in urma cu peste zece ani cu 4 vacute, iar acum au peste 100, din care 45 sunt vaci de lapte, care dau peste 700 de litri zilnic, cantitate ce se duce integral catre fabrica de la Sovata.

Happy cow makes happy HochlandCand am ajuns noi la ferma, una dintre vacute abia isi terminase travaliul, era terminata saraca, iar vitelul statea la doi metri mai incolo de ea in sectia de “neonatologie” a fermei, unde mai erau cazati inca trei juniori, mai marisori. Ceilati erau pe pasune, impreuna cu restul efectivului, acolo unde sunt mereu, si unde, de fapt, ar trebui sa fie orice vacuta care se respecta. Am facut un tur rapid al fermei, le-am inoportunat nitel si pe joiane, care se intorceau de la pascut si au fost nitel debusolate cand ne-au vazut pe noi, invadatorii cu aparatele la gat.

De ferma se ocupa familia, domnul si doamna Szocz, impreuna cu cei trei (!) baieti ai lor, din care cel mai mic avea undeva in jur de zece ani J . Ne-au facut si o primire ca la carte, cu cozonac si lapte proaspat, ne-au povestit inceputurile lor si cum au ajuns sa detina frumusetea asta de ferma. Povestea e simpla: seriozitate si munca multa, multa.

Cei de la Hochland au preluat fabrica de la Sovata in 1999. La momentul respectiv aveau contracte cu peste 6000 de fermieri, intre timp, in urma unui proces riguros (doar sunt nemti, nu?) au ramas in prezent cu doar 230 de fermieri.  In felul acesta pot urmari mult mai usor si cu rezultate mult mai bune atat drumul laptelui cat mai ales calitatea sa, avand in vedere faptul ca un singur litru de lapte, de la o singura vacuta bolnava poate sa contamineze o cisterna intreaga.

Despre fabrica ce sa va spun? Este un SF. O procedura mai mult decat stricta de acces pentru vizitatori ne-a lasat fara bijuterii pe noi, fara telefoane, acoperiti din cap pana in picioare, iar domnii cu barba au beneficiat inclusiv de niste masti special create pentru podoaba faciala. Cu greu ne-am mai recunoscut in spatele atator masti/costume/manusi/sosoni, dar nici ca ne-a pasat, noi eram concentrati pe ce vedeam in jurul nostru.

Fabrica de la Sovata este din 1975. Doamna Judith, actuala directoare a fabricii lucreaza acolo exact de la inceputuri, si nu este persoana care sa stie mai bine decat ea toata istoria, spusa si nespusa.

Treaba cu fabrica este ca e o curatenie de poti linge de pe jos. Nu exagerez, chiar este, si inclusiv in zonele in care zerul se scurge din containere, tot curat este. Cu mirosul nu m-am impacat eu foarte bine, este un miros ciudat, combinat, de lapte cu substante de curatenie si l-am mai simtit in nas multa vreme dupa ce am iesit. De gustat am gustat din produs, atat din primul cas care iese, si care este moale si dulce, cat si din pasta care iese dupa oparire, si care seamana la consistenta cu o mozarella, dar are gustul mult mai sarat.

Am vazut si cum functioneaza  afumatoarea, care foloseste numai lemn de fag (se pare ca fagul nu da nici gust si nici miros, este cel mai neutru lemn), ne-au povestit oamenii ca a fost o adevarat epopee pana au gasit cei mai buni furnizori de lemn de fag, si ca uneori ajung sa il importe din Austria, am vazut cum functioneaza si linia de ambalare, cu precizie germana (ma repet, dar alt cuvant mai potrivit nu gasesc!), am gustat inclusiv din untul de la Hochland, care unt nu va exista niciodata pe rafturi, fiindca asa dupa cum ei insisi declara: sunt specializati pe branzeturi si asta vor face mereu, insa va rog sa ma credeti, ca a fost unul din cele mai delicioase unturi mancate de mine vreodata (este trimis la ….. si e folosit ca materie prima pentru branza topita).

In rest, banuiesc ca stiti cu totii gustul cascavalului Hochland, banuiesc ca ati cumparat macar o data in viata un pachet de cascaval, nu cred ca e cazul sa mai ridic in slavi gustul sau :). Noi cumparam in mod regulat, pe cel simplu, fiindca nu ma innebunesc dupa afumaturi si ne place, copiilor le place gustul, mie pentru ca este usor de folosit, cel feliat m-a scos de mult ori din incurcaturi, mai ales cand plecam la drum lung si am de facut vreo 10+ sandvisuri in timp record. Odata cu vizita la fabrica am furat niste idei si de la Silviu, unul din cei trei magi ai Flavours, care ne-a aratat ca se pot pune zmeura si afine intr-un sandwich impreuna cu pesto si cascaval si ceea ce iese e pur si simplu divin. Mi-as fi dorit doar sa putem sta mai mult si sa nu fi stat afara, caci m-a terminat caldura combinata cu oboseala din ziua precedenta.

Altfel, toate bune. Rog Hochlandul pe aceasta cale sa faca o mega exceptie de la regula si sa bage o linie separata de productie pentru untul acela absolut demential. Este cel mai bun unt pe care l-am mancat in ultimul deceniu, si credeti-ma ca ma invart numai printre unturi bio si/sau de la tara!

Cateva date tehnice care mi s-au parut foarte foarte interesante, adica un fel de trivia dupa how it’s made:

  • Pentru fiecare kilogram de cascaval se folosesc zece litri de lapte.
  • Reteta este aceeasi ca cea din 1975
  • Fabrica de la Sovata produce aprozimativ 2000 de tone de cascaval annual
  • 24 de ore dureaza drumul laptelui. Ce dureaza mai mult este maturarea, care poate ajunge si la 60 de zile, in functie de ce se cere in anumite comenzi mai speciale.
  • Telemeaua de la Hochland se face in Germania, chestie care pe mine m-a surprins nitel
  • In afara de untul care se duce la fabrica de branza topita (mare, mare pierdere!), fabrica de la Sovata mai trimite catre fabricile din grup si cantitati importante de zer.

Cam atat. Fura doua zile pline, pline, faine, cu povesti multe, invataminte multe, cascaval mult (in sensul strict al cuvantului!) si multi, multi oameni misto.

PS: Neaparat, daca ajungeti prin zona,  mergeti la Sovata si Sighisoara. Si vreo 20 de kilometri mai incolo, la Praid, Corund. O nebunie de zona.

Si doua din pozele oficiale (toate creditele merg la Mihnea Ratte, singurul care a avut privilegiul de a patrunde cu aparatul foto in fabrica):

https://www.facebook.com/MihneaRattePhotography https://www.facebook.com/MihneaRattePhotography

1 Comment

  1. Am fost de doua ori pe acolo. E superb peisajul. Si salina de la Praid. Si Lacul Ursu, plus Alunis.Doar parcarea in centru e cam scumpa. Si Targul de la Corund. Si curatenia din localitati. Si la Sighisoara si Turnul cu ceas, am urcat si scarile cele multe, ba pana si cimitirul acela de sus, de langa scoala, l-am vizitat.Frumoasa sansa ai avut.

    Reply

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*