La final de clasa a doua.

Azi s-a terminat oficial scoala. De fapt la noi s-a terminat ieri, azi fiica-mea e deja pe drum spre Salonic/Lefkada. Serbarea nu a mai fost la fel de fastuoasa ca anul trecut, si a fost mult mai bine (ba chiar in totala opozitie, anul trecut am avut spre 40 de grade, acum „decat” vreo 15 si ploaie cu galeata, deci am servit evenimentul in sala de clasa), a fost relaxare, ceva premiere (de fapt toti copii si-au primit pachetul standard: diploma, medaliile si diplomele luate in decursul anului la toate concursurile posibile si imposibile), Cuore a lui Edmondo de Amicis, si cele doua caiete cu teme de vacanta. Fiica-mea a primit doua medalii, m-am mirat ca au fost atatea, ca eu parca nu imi aminteam sa fi cotizat la mai mult de un singur concurs. In fine, a avut colegi cu cate sapte-opt medalii atarnand la gat si m-am tot intrebat in sinea mea, la ce bun? La ce bun si Neghinita, Prichindel, Amintiri din copilarie, Lumina Mat, Euclid si cate si mai cate. Uitati aici la ce bun. Noi am primit cu ocazia asta si evaluarile kinderilor, sa ne uitam nitel pe ele. Langa mine o mama ii spunea fiicei: uita-te, nici doua randuri nu ai scris si deja ai doua greseli in ele, desi corectura nu exista, iar la raspunsul respectiv fata primise 10 din 10 puncte. Frumos, nu? O alta fata, la final, cand toata lumea se rasfirase, se mai socializa nitel, se mai radea, se mai tragea in selfieuri, a izbucnit in plans. Pentru ca toti copiii primisera aceleasi laude, aceleasi diplome, felicitari, iar ea...