Oarecumva din scurt, ne-am hotarat sa dam o fuga weekendul asta in Delta. Nu am mai fost in viata mea, Radu fiind singurul din familia noastra care a calcat pe acolo, si simt cum creste nerabdarea in mine de cand am luat decizia de a merge, fiindca mereu am avut impresia ca Delta este un taram magic de poveste in care poate, daca sunt indeajuns de cuminte voi ajunge si eu. In afara de faptul ca am invatat pe branci la geografie despre Delta (deh, am dat si la Bac si la facultate la geografie, deci am fost doxa la viata mea), eu altceva nu stiu despre zona. Si mai in ceata sunt copiii, carora le-am zis ca mergem in Delta, iar ei au ridicat niste ochi a mirare si m-au intrebat „Ce este aia Delta?”. Evident, am dat drumul la laptop, am tastat Delta Dunarii in google si le-am aratat poze. Acum ma rog sa fie pelicani multi in plimbarile noastre cu salupa, ca altfel am dat de belea.

Vom sta la Stanca Dunarii, in localitatea Nufaru, la aproximativ 12 km de Tulcea, site terminat inca nu au cei de la pensiune, dar va puteti face o idee de conditii, preturi si alte detalii de aici. Cautandu-i pe net am aflat ca localitatea Nufaru are o vechime de peste 1000 de ani, si ca acolo este unul din cele mai importante situri arheologice din judetul Tulcea.

Ziceam ca e prima mea excursie in Delta, asa ca va rog mult, mult, sariti cu sfaturi. Ce sa iau, ce sa nu iau, si mai ales, spuneti-mi cum sta treaba cu tantarii, foarte pe bune :)

Intreb si aici, fiindca deja am senzatia ca e un fel de psihoza colectiva cu tantarii. Cum aude cineva ca mergi in Delta, automat vine sfatul: „Vai, ai grija ca e plin de tantari”, sfat care vine mai ales de la persoanele care nu au calcat vreodata pe acolo, dar au auzit ei de la cineva, care stie de la cineva si asa mai departe. De aceea zic de psihoza, sau mai degraba tantarii astia de Delta au ajuns un fel de mit urban, ei existand in realitate, insa intr-o populatie normala unei zone cu ape? De altfel, ma indoiesc sincer ca voi ajunge vreodata sa vad in vreun loc pe planeta asta mai multi tantari decat la Comorova (chiar, oare o mai exista complexul acela de cosmar?), unde fiecare om avea propriul nor format din sute de tantari, de aproape ca nu ne mai vedeam unul cu altul.

Deci, astept parerile, experientele, povestile si pataniile voastre, ca numai maine nu e poimaine, iar eu trebuie sa fac bagajelele pentru plecare.