Ma uit la copiii mei, si dincolo de aluatul din care sunt plamaditi, ce poate fi explicat foarte stiintific, ADN, globule albe si rosii, plasma, oase and so on, eu ii vad ca niste miracole. Nu pentru ca sunt ai mei, ci la modul general, vad aparitia unui copil pe lumea asta ca pe un miracol. Copiii mei nu au fost nici programati, totul a decurs extrem de firesc, ba chiar ultimul a venit complet neasteptat :) cu toate ca am avut o perioada in care mi-am dorit enorm de mult un copil, si nu s-a intamplat nimic, ba chiar eram la un moment suspecta de ceva probleme de fertilitate, si numai gandul a fost agonizant in perioada aceea.
Miraculos mi se pare si modul in care doctorii reusesc sa realizeze procedurile de FIV, si sa creeze astfel viata pentru acele cupluri pentru care dorinta de a avea un copil a ramas in stadiul de dorinta din varii motive. Am in cercul meu apropiat de cunostinte un astfel de cuplu, si stiu cat s-au chinuit, prin cate proceduri au trecut, dureri si suferinte pentru a avea acum cele doua minuni din viata lor. Si ca nu este deloc simplu, rareori o procedura de FIV reuseste din prima, totul este extrem de frustrant, treci de la extaz la agonie, si intr-un final inapoi, la toate astea se adauga teama, indoiala, sentimentul de vinovatie.
De aceea, mereu mi-am privit copiii nu numai ca niste miracole in sine, prin simpla lor existenta, cat am privit tot parcursul lor, momentul in sine, ca un miracol, fiindca vad in jurul meu din ce in ce mai des ca devine tot mai complicat sa faci un copil.
Columna Medical Center a inaugurat saptamana trecuta un proiect inedit, de informare si comunicare asupra problemelor de fertilitate, totul venit in contextul din ce in ce mai ingrijorator al scaderii drastice a ratei natalitatii (fenomen din ce in ce mai vizibil si in Romania) numit Academia de FIV. Aveti detalii complete acolo pe site, am regasit-o si pe Dr. Cezara Bucur acolo, de care nu am auzit decat lucruri bune, am vazut ca in cei doi ani de cand exista aceasta gama de servicii la Columna, s-au nascut peste 120 de copii, iar rata de succes este de 43%, ceea ce este de-a dreptul impresionant.
Regret mult ca nu am ajuns saptamana trecuta la vizita in centru, as fi vrut sa vad pe viu cum se intampla miracolele acolo. Diana a vazut si puteti citi la ea impactul avut de asistarea live la crearea unui omulet :), fiindca de la ea m-am inspirat inclusiv in alegerea titlului pentru acest articol.
Nu stiu cum as fi reactionat eu, poate as fi plans si mai abitir decat anul trecut cand am asistat la o cezariana, insa cu siguranta ca m-as fi simtit din nou extrem de recunoascatoare pentru ceea ce am.
Pentru voi am un voucher constand intr-o consultatie de sanatate a reproducerii gratuita, plus o ecografie transvaginala. Va astept comentariile aici, experientele voastre, fericite sau mai putin fericite, ce doctori v-au fost de un real ajutor, iar luni, pe 14, tragem linie si alegem cu random un castigator.
Bafta!
Din pacate, experienta mea legata de acest subiect este nefericita. De la doctori care au tratat problema cu superficialitate, la zeci de analize si ecografii. Acum, se pare ca suntem pe drumul cel bun si speram sa vina cat de repede si miracolul.
Lala, iti tin pumnii stransi. Si crede-ma ca o fac din toata inima!
Nu ma refer la FIV, nu a fost cazul sa ajungem la asa ceva, ci la alte aspecte ale problemei in care nu am fost multumita de cum si-au facut meseria anumiti medici.
Nici o femeie nu trebuie sa-si piarda speranta unui asemenea miracol. Cele mai multe cazuri de reusita au avut loc acolo unde a existat mereu o gandire pozitiva:)
asa este, insa uneori e extrem de greu sa reusesti sa faci asta pe termen lung. am exemple in jurul meu, din pacate. in unele cazuri chiar s-au intamplat miracolele, in altele, nu :(
urmeaza sa ma casatoresc si apoi vreau si euuuuu :)
pana atunci, as vrea sa stiu ca sunt bine!
Tea, tin pumnii atunci, si cine stie, poate chiar voi fi „mijlocul” prin care vei afla ca esti bine <3