Weekendul in Delta, pe scurt

Saptamana trecuta a fost nitel atipica, iar felul in care am reactionat eu la tot ce s-a intamplat a fost la fel de atipic pentru mine. Asta fiindca de obicei, cand apar schimbari si lucruri neprevazute, intr-o prima faza eu ma revolt si sunt un strop impacientata, nervoasa si cam greu de impacat. Prima „distractie” a fost cu mine, marti, cand m-am dus la dentist pentru o extractie ce s-a transformat cam intr-o operatie, motiv pentru care dupa vreo ora doza de anestezic s-a evaporat, iar eu am simtit totul, inclusiv partea de final, in care am fost cusuta. Nu am tipat/urlat de durere, ca nu-s genul, insa cred ca am plans cat nu am mai plans de cand s-a nascut Raducu, durerea experimentata fiind foarte asemanatoare ca nivel de intensitate cu cea din travaliu, sau cu cea din postoperator. Nu exagerez. Si nu mai vreau. Distractia a continuat, fiindca in timpul extractiei doctorita mi-a vazut si degetul meu cel copt si mi-a zis ca ma baga instantaneu pe antibiotic, ca nu e de glumit. O saptamana mai tarziu inca am degetul inflamat. Deci, de martea trecuta viata mea cam graviteaza in jurul locului ramas gol. Care loc a facut si o alveolita, asa cum se astepta si doctorita mea, motiv de dureri permanente, vizitat zilnic cabinetul, torturat cu apa oxigenata si xilina si nustiuce conuri, de plec de acolo pe trei carari, la fel cum am plecat martea trecuta. Radu mare este racit de vreo doua saptamani si m-a si speriat cu toata simptomatologia, ca a avut inclusiv ameteli, dureri crunte de cap, si pierderi de focus in...