M-a tot rugat lumea sa povestesc despre cazarea pe care am avut-o in Delta weekendul trecut si, desi imi planificasem sa fac asta la inceputul saptamanii urmatoare, ca sa scriu pe indelete si in liniste :) o voi face acum, ca e mai simplu si mai eficient decat sa tot trimit mesaje :)

Dupa cum am zis, am stat la Stanca Dunarii, in localitatea Nufaru, care e la 12 kilometri de Tulcea. Se ajunge simplu, indicatoare exista, drumul pe care se merge e 222C, iar in Nufaru, la un moment dat drumul urca, se face si o curba spre dreapta, si acolo este un indicator la stanga catre Stanca Dunarii. De acolo soseaua devine o ulita, care coboara destul de abrupt, asa ca pe vremuri, insa trece de acest test orice tip de masina (ok, un Ferrarri sigur nu, dar nu stiu cine ar veni in Delta cu Ferrarri).

Ce mi-a placut din start a fost ca e rupta de lume, desi totusi e in sat. Este fix pe malul bratului Sf. Gheorghe, singurele lucruri care ti-ar putea deranja linistea sunt barcile care mai trec pe canal si pescarusii. Ah, si copiii nostri :).

Pensiunea este cotata la trei stele, insa realitatea este ca sunt undeva spre patru si nu vorbesc prostii. A fost renovata in aceasta primavara, inca miroase a proaspat in camere si din punct de vedere al dotarilor nu lipseste absolut nimic. Este si WiFi, semnal la telefon mai putin, ceea ce nu e rau (si atentie maxima, ca mie mi s-a intamplat sa se mute telefonul la vecinii ucrainieni, care aveau semnal maxim si care, apropos, nu fac parte din UE, deci sunt cu niste tarife de sta matul in coada. Deci, atentie cand mai vorbiti, uitati-va mai intai in ce retea sunteti :)). Camere sunt mari si spatioase, noi am avut un apartament la parter, apartament care avea doua camere, una cu pat dublu si una cu doua paturi de o persoana (apropos, ca si trivia, saltelele-s de la Ikea, nici prea moi, nici prea tari, numai bune de dormit profund si fara vise), ca deh, suntem multi si numerosi.

Este loc de joaca. Unul micut, dar indeajuns de mare incat copiii sa nu se plictiseasca multa vreme si „dotat” cu un nisip adus special de la mare, plin de scoici si cochilii de melci care au facut deliciul baietilor mei. Sunt mai putine cochilii acum, dar nu e problema, am inteles ca se mai face refill la nisip din cand in cand :)

Pensiunea este micuta si intima, este loc perfect si pentru un teambuilding, dar si pentru inchiriat mai multor familii. Daca mergeti acolo nu va imaginati ca veti avea parte de agitatie, galagie, muzica and so on. Nu. Este locul in care sa stai seara, pe terasa de pe mal, sa privesti cum apune soarele, cu o carte in mana si un pahar de vin bun. Sau in care poti sa pescuiesti (se pare ca langa pensiune e un loc cu vad bun, din cate mi-a zis Roxana, gazda noastra, ca mereu vin oameni sa pescuiasca).

Tantarii. Mai, aici, tin sa va dezamagesc. Nu cred ca am ajuns in locul potrivit din Delta. Vineri seara nu am vazut picior de tantar (plouase cu trei ore in urma), iar sambata au inceput sa apara undeva pe la 9 seara si nu erau in numar mare. Nu stiu, dupa cum v-o fi norocul.

Mancarea. Hmmm, ce sa spun, ce sa spun? Senzationala. Nimic complicat, nimic fancy, am mancat niste saramura de crap, am mancat pestele din ciorba (sic!), am mancat icre, batog afumat, chestii pescaresti :) toate facute acolo (nota zece pentru domnul bucatar!), gust, arome, aveau de toate! Ah, si o pannacotta, facuta de Roxana, care era nemultumita ca nu i-a iesit cum trebuia, dar din care eu am mai cerut o portie :)

Ce poti face acolo:

te poti plimba cu barca, cei de la pensiune au barca, una frumoasa-frumoasa, si te pot duce unde vrei tu in Delta, inclusiv pana la mare, daca asta doresti.

poti merge la Tulcea, noi am fost pana la Muzeu, iar copiii au fost in extaz, fiindca sunt niste acvarii imense, foarte populate si au alergat pe culoarele muzeului pana au obosit. Iar locuri de vizitat mai sunt, Slava Domnului! In satul dinainte de Nufaru, este cea mai mare biserica catolica din Dobrogea, care din pacate este o ruina, insa tot impresioneaza.

poti sta sa vegetezi. Copiii se joaca, arunca pietre in apa (saracii oameni cred ca trebuie sa mai aduca un camion de pietris dupa vizita noastra acolo), nu au limite, nu e nimeni care sa le spuna „acolo nu ai voie”, „mai incet ca trezesti lumea”. Au intrat peste tot, inclusiv la bar, s-au simtit de parca ar fi fost casa lor. Au avut la dispozitie si niste masinute, care au fost doar doua, motiv de scandal mare, ca baietii mei erau doi, dar mai era si baietelul gazdelor, si s-a lasat cu niste scatoalce delicate.

Nu stiu ce sa va mai spun, cred ca cel mai bine ar fi sa ma intrebati.

Merita? Fara doar si poate, si merita sa stai acolo nu un weekend, cum am stat noi, ci o saptamana intreaga. Sa poti merge peste tot, sa pescuiesti, sa ajungi intr-o zi si pana la marea cea mare si neagra, sa mananci numai si numai peste. Cred ca nici dupa o saptamana nu te-ai putea plictisi o secunda.

Mai multe informatii aveti si aici.

For what it’s worth, nu stiu cum sunt alte locuri si alte pensiuni din zona, insa aici a fost dragoste la prima vedere, din toate punctele de vedere :). Nu glumesc, cand am ajuns acolo am avut exact acelasi sentiment pe care l-am avut cand am ajuns la Irini in Potos. Asa ca am mai adunat la colectia de locuri frumoase si oameni minunati inca un loc in care vom reveni si ne vom simti ca acasa (sau poate chiar mai bine decat acasa :)). 

Va las cu niste poze mai artistice, vin si pozele practice, gen „asta e camera”, „asta e terasa”. Trebuie sa le descarc, nu am reusit inca sa fac asta cu toate fotografiile, si timp ioc.