Anatomia zilei de sambata

Incep oarecumva abrupt, dar sunt extrem de recunoscatoare pentru tot timpul pe care l-am petrecut la Pescariu Sports and Spa, pentru faptul ca oamenii de acolo m-au „adoptat” si asa am reusit sa intru in forma in care sunt acum (si nu as fi crezut ca voi ajunge la acest nivel, in urma cu doua-trei luni). Am avut mai mult de o luna in care tot corpul mi-a fost intr-o febra musculara continua, pana am intrat in ritm, si m-am intrebat de mai multe ori daca este normal si ok sa se intample asta. Daca nu erau picioarele, erau mainile si invers, singura zona, care surprinzator mi-a dat pace, fiind abdomenul. Nu am sarit calul, nu m-am aruncat sa fac sport fara masura, i-am ascultat pe toti cei care au avut sfaturi pentru mine (lucru care la inceput mi s-a parut woow, insa am observat ca asta este regula la ei, sa fie acolo, in fiecare clipa pentru oamenii care le calca pragul). Asa am aflat ca vreau nu vreau trebuie sa fac cardio si ii multumesc Ancai Vasilescu, fiindca datorita ei am incercat intr-o zi sa alerg si de atunci am inceput o poveste frumoasa de dragoste cu alergatul. Am crescut in rezistenta la inot de la vreo 8-900 de m facuti cu chiu cu vai, am ajuns sa fac si 1,5 km, fara sa imi dau duhul, am crescut in viteza, de pe la 1:40 la inceput (o cronometrare facuta de curiozitate, in momentul in care ne-am stabilit obiectivul de echipa) ceea ce m-a ajutat enorm ieri la Swimathon, cand am facut sprinturi de 50 de metri,...