Bagajul de vacanta

Periodic revine in actualitate subiectul „bagajelor” si al vacantelor cu copii. Mai ales vara :) Una din cele mai mai greseli facute de mine de cand sunt mama, a fost in primii doi ani ai Rebeccai, cand am mers pe principiul „de ce sa duc copilul la ….. ca oricum nu intelege nimic din toata vacanta aia, e prea mica si nu fac altceva decat sa ma chinui si pe mine si pe ea si sa nu ne tinheasca”. Prejudecata mai mare nu cred ca am avut vreodata. Asta pentru ca plecam de la ideea ca „plecatul cu copiii in vacanta este un chin”, ca tu, ca parinte, esti un sclav, copiii sunt imprevizibili si se adapteaza greu, fac figuri si iti strica tie toata distractia. Wrong. Atata timp cat tu ca adult intelegi ca si ei au niste nevoi si ca atata timp cat reusesti sa ai ochii indeajuns de deschisi incat sa le vezi si sa actionezi in conformitate, totul va fi ok. Pana la urma, comoditatea mea a facut-o sa rateze cateva vacante frumoase, si am realizat cat de pregatita era ea pentru a merge cu noi in vacanta, in primul nostru sejur impreuna, la doi ani jumate, cand am ramas pur si simplu uimita de cat de frumos s-a comportat. Asta in conditiile in care: a fost prima data, cand am incercat sa o „pacalesc” si sa ii dau lapte de vaca in locul laptelui praf, moment in care mi-a vomat tot ce mancase in mijlocul restaurantului, si pana a reusit sa se regleze cu facutul trebii nr 2, aproape ca s-a terminat vacanta (si...