„cine e aici, David?”
„Pai in mijloc e un montulet. lasa-l si pe el acolo, ca e cuminte, da? Si uite acolo eti tu (stanga) si acolo e tati (dreapta). Tati are butica un pic botoasa, mami”
„Da, iubire, dar o avea pe vremuri asa, acum nu mai e botoasa :). Dar totusi, de ce am eu burtica asa mare (inca nu am trecut peste perioada in care Rebecca ma desena in permanenta cu cate unu-doi copii in burta)?”
„E doar inima ta mare, mami!”
Si-am lesinat!
Era sa lesin si eu cand am citit! Frumos si emotionant.
iti dai seama eu, cand am auzit :)
Vaiii…ce frumos!!!
Da, am un baiat fenomenal!
Cat de frumos, e atat de emotionant cand cei mici spun astfel de lucruri! :)