Anatomia zilei de sambata

Incep oarecumva abrupt, dar sunt extrem de recunoscatoare pentru tot timpul pe care l-am petrecut la Pescariu Sports and Spa, pentru faptul ca oamenii de acolo m-au „adoptat” si asa am reusit sa intru in forma in care sunt acum (si nu as fi crezut ca voi ajunge la acest nivel, in urma cu doua-trei luni). Am avut mai mult de o luna in care tot corpul mi-a fost intr-o febra musculara continua, pana am intrat in ritm, si m-am intrebat de mai multe ori daca este normal si ok sa se intample asta. Daca nu erau picioarele, erau mainile si invers, singura zona, care surprinzator mi-a dat pace, fiind abdomenul. Nu am sarit calul, nu m-am aruncat sa fac sport fara masura, i-am ascultat pe toti cei care au avut sfaturi pentru mine (lucru care la inceput mi s-a parut woow, insa am observat ca asta este regula la ei, sa fie acolo, in fiecare clipa pentru oamenii care le calca pragul). Asa am aflat ca vreau nu vreau trebuie sa fac cardio si ii multumesc Ancai Vasilescu, fiindca datorita ei am incercat intr-o zi sa alerg si de atunci am inceput o poveste frumoasa de dragoste cu alergatul. Am crescut in rezistenta la inot de la vreo 8-900 de m facuti cu chiu cu vai, am ajuns sa fac si 1,5 km, fara sa imi dau duhul, am crescut in viteza, de pe la 1:40 la inceput (o cronometrare facuta de curiozitate, in momentul in care ne-am stabilit obiectivul de echipa) ceea ce m-a ajutat enorm ieri la Swimathon, cand am facut sprinturi de 50 de metri,...

Cum se face cascavalul – varianta filmata

Zilele trecute am primit de la Hochland filmuletul de mai jos, si m-am simtit ca si cum as fi calatorit din nou acolo. M-am surprins zambind cand i-am vazut pe copii urcand dealul din spatele fermei si m-am bucurat sa il vad pe Csaba, care ne-a facut un tur minunat al Sighisoarei by night (pacat ca a fost mult prea scurta „vacanta de lucru”). Filmuletul urmeaza intr-o alta forma, traseul facut de noi in vizita noastra la Sovata si as zice ca e infinit mai reusit, decat daca ar fi fost facut cu noi ca protagonisti, fiindca cei doi pusti sunt super cute! Long story short, e vorba de prima oprire la ferma (mi-am reamintit gustul dulceag al laptelui proaspat muls), vizita in fabrica, cum am facut cate o degustare si din casul neoparit si din cel oparit, si ne-am fi lungit mai mult la degustare, ca sunt incredibil de gustoase ambele variante, si tot traseul pana la iesirea cascavalului din fabrica (si noi odata cu el) Ce sa mai zic, ca m-a luat valul si le-am aratat si baietilor filmuletul :) si pana aici mi-a fost, ca mai intai au fost un pic descumpaniti, intrebandu-se “cand a fost mami plecata de acasa?!” – semn ca musai sa mai plec, ca nu se supara nimeni :) Dupa care hlizeala maxima, „ia uite vacele”, “ce mananca vacele?”. Raducu si-a amintit de pozele facute de mine, pe care le-am aratat eu la intoarcerea in Bucuresti, cu vitelusii… Mami, dar unde sunt puiutii? De ce nu sut si ei acoio?!?“ “mami, si eu vreau sa pun mana pe o vaca, pot?!” si...

Social Media for Parents – partea 1

Spoiler alert: am scris al naibii de mult. Manafu m-a prezentat la Social Media for Parents, ca fiind cea care avea sa pastoreasca prima jumatate a conferintei, si a povestit pe scurt cum a ajuns sa ma cunoasca, impartasindu-le celor din sala faptul ca ne-am cunoscut in timp ce eu ma ocupam intens de un caz umanitar. Adevarul este undeva pe acolo, insa contextul a fost mai larg. Eram la un eveniment de-al lui, acum trei ani de zile, un eveniment numit „Online PR Bootcamp”. Impropriu spus eveniment, era un curs despre PR-ul online, iar eu, ca sa pot participa la el, platisem taxa aferenta, care era in jur de 1000 de lei, din cate imi amintesc eu. La momentul respectiv scriam pe blog de ceva ani, aveam deja cititori fideli, comunitate and so on, insa implicandu-ma in cazul umanitar am realizat ca nu prea stiu mare lucru despre promovare, PR, socializare and stuff. Si mi-am facut un calcul rapid, gandindu-ma ca da, poate ar prinde mai bine sa donez cei 1000 de lei direct la Bibi, in loc sa ii bag in cont lui Manafu (e o gluma, Cristi, da?), dar ca de fapt, mia aia de lei, o investesc in ceva mai valoros, si ca in cateva luni, ceea ce invat acolo s-ar putea sa aduca mult mai multe mii in contul lui Bibi. Este o poveste pe care nu o stie nimeni, dar in contextul de fata merita spusa. La evenimentul cu pricina ar fi trebuit sa il cunosc pe Chinezu, numai ca in ziua aia s-a nascut mezina lui, Patricia, asa ca numai chef sa...

Stanca Dunarii

M-a tot rugat lumea sa povestesc despre cazarea pe care am avut-o in Delta weekendul trecut si, desi imi planificasem sa fac asta la inceputul saptamanii urmatoare, ca sa scriu pe indelete si in liniste :) o voi face acum, ca e mai simplu si mai eficient decat sa tot trimit mesaje :) Dupa cum am zis, am stat la Stanca Dunarii, in localitatea Nufaru, care e la 12 kilometri de Tulcea. Se ajunge simplu, indicatoare exista, drumul pe care se merge e 222C, iar in Nufaru, la un moment dat drumul urca, se face si o curba spre dreapta, si acolo este un indicator la stanga catre Stanca Dunarii. De acolo soseaua devine o ulita, care coboara destul de abrupt, asa ca pe vremuri, insa trece de acest test orice tip de masina (ok, un Ferrarri sigur nu, dar nu stiu cine ar veni in Delta cu Ferrarri). Ce mi-a placut din start a fost ca e rupta de lume, desi totusi e in sat. Este fix pe malul bratului Sf. Gheorghe, singurele lucruri care ti-ar putea deranja linistea sunt barcile care mai trec pe canal si pescarusii. Ah, si copiii nostri :). Pensiunea este cotata la trei stele, insa realitatea este ca sunt undeva spre patru si nu vorbesc prostii. A fost renovata in aceasta primavara, inca miroase a proaspat in camere si din punct de vedere al dotarilor nu lipseste absolut nimic. Este si WiFi, semnal la telefon mai putin, ceea ce nu e rau (si atentie maxima, ca mie mi s-a intamplat sa se mute telefonul la vecinii ucrainieni, care aveau semnal maxim si care,...

Testandu-l pe Rapido

Ca sa incep cu sfarsitul, aceasta nu este o postare platita. Am primit in teste un aspirator, pe care, evident, l-am testat (aflati mai jos ce si cum), si pe care l-am returnat exact asa cum l-am primit, trei zile mai tarziu (bine, cu uzura de rigoare). Si pe care, anytime soon, mi-l voi cumpara. Si acum sa reconstituim firul evenimentelor. Impreuna cu simpaticul aspirator am primit un kit de rontait, ca sa facem cat mai multa mizerie in masina. De regula cand mergi cu o masina care nu iti apartine (in cazul asta ditamai Mercedesul) esti nitel stresat sa nu faci mizerie. Eh, noi am fost incurajati sa facem, asa ca am primit o punga plina de prostioare, exact genul ala de prostioare pe care le cumperi la „drum lung” si care iti umplu masina de firimituri, mai ales in situatia in care cei care le consuma au pana in opt ani. Drum lung am avut, 300 de kilometri din Bucuresti pana la destinatia noastra de weekend, Stanca Dunarii. Timp berechet pentru copii sa goleasca tot kitul, pentru ca cei de la Elextrolux ne-au subestimat capacitatea de consum, noroc ca eram si eu pregatita cu un kit similar, care ne-a ajuns si la intoarcere (estimez mai bine puterea de absorbtie a copiilor, doar sunt ai mei). Odata bifat primul task, acela de a porcosi masina, am luat aspiratorul pentru a-l pune la incarcat, asta pentru ca Rapido este cordless, si fusesem avertizata ca s-ar putea sa fie un pic descarcat. Aici s-a complicat situatia, deoarece copiii au luat problema in mainile lor si aproape s-a lasat cu o...