Amestecate

Azi dimineata, dupa alergarea obisnuita am intrat in baie sa fac un dus fierbinte sa relaxez muschii care-s ca piatra dupa o ora de fuga pe betoane. Cand am iesit, de pe oglinda aburita imi zambea larg o Minnie desenata de Chiti. Nu stiu cand a desenat-o, banuiesc ca aseara, insa mi-a inseninat toata ziua.

Imi e din ce in ce mai greu sa alerg pe ruta mea obisnuita, 2-3 ture de Izvor si o tura de Casa Poporului. Este plin de noxe, azi chiar mi s-a rascolit stomacul la un moment dat, plin de masinile celor de la RDS care au senzatia ca si-au cumparat strada si sunt parcati si pe trei randuri, de am ajuns sa alerg pe prima banda de pe carosabil, din cauza lor. Mi-am zis ca daca si la urmatoarea alergare gasesc acelasi haos, imi intrerup alergarea si le fac poze.

Nu mai scriu despre copii, si o parte din mine regreta asta, insa imi e din ce in ce mai greu sa pun in cuvinte ce se intampla pe la noi. Ei cresc, am intrat intr-o rutina din asta frumoasa, in care totul curge asa linistit, ca un rau la campie. Nu facem lucruri spectaculoase, ne iubim, ne jucam, ne mai si plictisim si ne mai si ciondanim, dar oarecumva totul s-a asezat. Asa e cu copii mai mari :)

Maine ma duc la webstock, asa ca o sa va stresez si pe aici si pe facebook cu chestii legate de online si PR. Asta pentru ca ma intereseaza si sper sa va intereseze si pe voi, care activati pe zona asta. Daca veniti si voi maine, si ma vedeti, trageti-ma de mana, da? O sa fiu intr-o rochie verde cu negru si o sa am un ruj corai, rujul meu favorit all time. Si cand spun al meu, o spun la propriu, fiindca scrie pe el: Bogdana’s Bold Coral Burst :) maine si dovada foto.

 

1 Comment

  1. Desi inteleg perfect de ce nu mai scrii despre copii, imi pare rau. Te urmaresc de mult si intodeauna mi-au facut placere povestile voastre.

    Succes la webstock.

    Reply

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *