Transformer – the real thing

Pe la inceputul lunii am primit in teste un Asus Transformer Book T100, iar eu m-am simtit foarte responsabilizata de toata treaba asta, fiindca era prima revenire la Windows, dupa mai bine de trei ani si o reintoarcere la ideea de laptop conventional. Mai mult, nu-s de meserie IT-ista, cu siguranta sunt mult mai tehnica decat 90% din consoartele mele, dar totusi, nu pot face aroganta de a zice ca sunt o experta. Transformer este, in acceptiunea mea, un ultra-portabil compact ce combina practic un laptop cu o tableta si te lasa efectiv sa schimbi cele doua atribute instantaneu. Acesta a fost primul lucru care m-a surprins la el si dupa cum se spune, “prima impresie conteaza cel mai mult”. Poate ca surprinderea mea vine si din faptul ca nu am mai utilizat niciodata pana acum un astfel de echipament care imbina cele doua functii – tableta si ultraportabil. Altfel, tablete avem acasa de toate tipurile (pe iOS si Android) si ultraportabil am avut pana la Mac-ul meu actual. T100 are, conform specificatiilor, aproximativ 1kg (display-ul “tableta” de 10 inchi + unitatea de docare cu tastatura). Dupa standardele mele, nu pot spune ca e usor, daca il consideri tableta, dar nici ca e greu, daca il consideri laptop :). Designul lui T100 este unul destul de sobru, dar si elegant, are nota 10 din punctul asta de vedere, fiindca e simplu, finut si fara briz-brizuri inutile, nu e nici roz cu floricele si nici auriu metalizat. Ce mi-a placut, intr-o ordine aleatoare: –        Bateria tine mult, ofera o autonomie foarte mare chiar daca il lasi cu aplicatiile deschise –        Are Office Home...

Inconstienta sau prostie?

Sincer, am obosit de toate comparatiile astea cu „pe vremea mea” sau „uite, si eu am mancat/am facut/am…. cand eram mic, si-am supravietuit”. Marul discordiei: ultima reglementare intrata in vigoare in aceasta duminica, legata de obligativitatea purtarii centurii de siguranta de catre copii. Iata o reactie, a unei persoane publice, care in aceasta primavara a candidat ca independent pentru un post de europarlamentar. Un om care altfel promoveaza niste valori puternice, este pro-viata, fiind un crestin ortodox declarat. Eu stau si ma intreb cum intra totusi, in masina lui de cinci locuri, el cu sotia si cu cei noua copii. La Maria gasiti alte „exemplare” similare si tot la ea aveti si un interviu cu Titi Aur. In vara asta, iesind din parcarea de la Penny din Sinaia am avut un moment din ala de „ramai” prost. In masina din fata mea, era un copil cocotat in spatele banchetei, in zona lunetei. Statea acolo, intins, cat era luneta de lunga. De mai multe ori am vazut copii mici in bratele mamelor lor, pe scaunul din dreapta. Sau copii cocotati pe cotiera dintre cele doua scaune din fata. Imi aduc aminte de o cunostinta, tata a doi baieti, in a carui masina m-am urcat, si cand sa cobor nu am putut, pana nu a venit el sa imi deschida. Mi-a povestit ca a recurs la masura asta de siguranta dupa ce unul din ei a deschis masina in mers si a fost la un pas sa sara din masina. L-am intrebat de ce nu stau baietii in centura, mi-a motivat ca „ah, pai sunt baieti, cum sa stea in centura?”...