UPDATE 2: Violeta a primit un mesaj de la Dl. Laurentiu Mitrea, prin care este asigurata de faptul ca ei trateaza aceasta situatie cu maxima atentie si este invitata la o ora si zi convenabila sa discute, pentru a rezolva situatia. Mesajul a fost primit de Violeta azi dupa amiaza.
UPDATE 1: am avut un schimb de mesaje pe Twitter, cu Community Manager-ul Decathlon International, care mi-a transmis undeva in jurul pranzului ca au trimis mai departe articolul meu catre managerul Decathlon Romania si ca imi vor trimite ei un raspuns oficial.
Povestea aceasta mi-a venit pe formularul de contact, si o redau aici exact asa cum am primit-o (inclusiv titlul este preluat din subiectul mailului). Sunt curioasa sa aflu si punctul de vedere oficial al unui reprezentant al magazinului Decathlon.
Buna dimineata !
Sunt violeta, mamica a doi copii: petru, 2 ani si sofia, aproape 7 ani.
as vrea ca povestea noastra sa fie cunoscuta si auzita, poate misca indiferenta crasa si prostia unor incompetenti asezati unde nu trebuie.
Sambata, 27 sept, am fost in decathlon bucuresti, iuliu maniu, cu sotul meu si cei 2 copii. De regula, daca nu exista carucior, petru este tinut in ham(portbebe) de catre mine pe toata durata „plimbarii” noastre prin magazin(e).
Sambata s-a intamplat sa il dau pe petru jos din ham pentru a proba o vesta (pe care dealtfel am si cumparat-o) in magazinul decathlon. sofia, petru si sotul meu erau langa mine. Pentru o fractiune de secunda am intors privirea de la petru catre sotul meu, care imi arata o alta vesta…. si atunci petru a disparut. am inceput sa il caut, sa-l cautam….lume multa…eu si sotul meu dupa ceva minute am intrat in panica….nu reuseam sa il gasim.
am fugit la receptie sa pot face un anunt, mai exact sa il faca ei prin statie precum a disparut un copil cu semnalmentele….in drum spre receptie am intalnit culmea, pe „directorul zilei” pe nume Adriana Zecheru careia i-am cerut ajutorul sa faca un pic publica sesizarea mea…era vorba totusi de un copil de 2 ani, care foare usor putea sa dispara.
Raspunsul acesteia a fost:”nu pot face acest anunt la receptie,deci in magazin, ci il cautam noi, angajatii. politica maganinului nostru nu ne permite acest lucru!”.
Am intrebat-o: „cum, va anuntati prin statie?cum faceti asta?daca copilul meu iese afara in timpul asta?” am ramas fara raspuns iar eu am plecat catre receptie, respectiv intrare/iesire singurul loc unde mai aveam sperante.
Surpriza din nou: la receptie nu pot face acest lucru iar domnul de la paza si protectie mi-a raspus:”haideti doamna, chiar credeti ca pot fi eu atent la toti copiii care ies pe usa?! doar nu stau sa pazesc usa asta!!!”
Stupefiant: pe ecusonul domnului cu pricina scria „paza si protectie”. el chiar avea rolul sa pazeasca acea usa….poate daca petru avea ceva articole furate pe el,atunci reprezenta un interes pt dl de la paza…..am incercat sa le explic omeneste insa in zadar.
M-am reintors spre locul unde disparuse copilul meu si la cca 10 minute aud cum se anunta in magazin,la receptie, ca s-au pierdut /gasit niste chei de masina…. adica niste chei pierdute se puteau anunta, dar un copil nu!!! adica pt decathlon mai importante erau niste chei decat viata unui copil,respectiv a unul client.
In acelasi timp am dat si de sotul meu cu petru in brate care nu intelegea deloc agitatia si lacrimile mele si ma linistea luindu-mi fata in maini si pupandu-ma….
M-am reintors cu petru in brate la receptie si am cerut o explicatie legala, de data asta, pt anuntul lor. Cum se putea anunta, conform regulamentul magazinului disparitia unor chei, dar disparitia unui copil, nu!
Am cerut regulamentul in baza caruie dna adriana zecheru a luat niste hotarari vitale pt viata copilulu meu .nu exista!
Am cerut sa fac o sesizare cu nr de inregistrare…nu exista registru!
Am cerut sa ii vad fisa postului cu atributiile directorului zilei care a avut dreptul sa i-a aceasta hotarare….nu exista!
DECI, in baza carui regulament a actionat dra/dna ADRIANA ZECHERU? DE UNDE A STIUT CA AVEA ACEST DREPT DE A ACTIONA ASA DACA EL NU ERA STIPULAT NICIUNDE?
As vrea sa mentionez faptul ca dna adriana zecheru pe langa faptul ca repeta intruna „nu e vina mea ca v-ati pierdut dvs copilul!….” , nu a facut altceva….
Da, e vina mea, ca am venit in magazinul decathlon pt a va face vanzare (puteti verifica ca sunt client fidel iar eu si copilul meu pierdut de care nu v-a pasat, va cumparam din magazin si asta chiar in ziua respectiva!).
Am intalnit angajati (desi dna zecheru adriana ma linistise ca e ok:” noi angajatii il cautam”!) care nici nu stiau de copilul pierdut!
Am facut sesizare scrisa, inregistrata in baza unui proces verbal, dar care original mi-a fost inmanat….ei oprind copia care abia se vedea….surpriza: nu aveau toner in imprimanta, era chiar indescifrabila in unele locuri….am rugat-o pe dna adriana zecheru sa opreasca originalul, ca asa este legal din cate stiu, si oricum nu se intelege scrisul de pe foaia ce a oprit-o si a refuzat ….
azi desi am sunat la ei de 3 ori, sa vorbesc cu departamentul juridic, nu am gasit pe nimeni. Acestia isi incep activitatea dupa ora 12…..am cerut cu directorul magazinului si nu „a ajuns inca la servici ” . Indiferenta lor este inca in picioare.
ceea ce fac acum , povestea asta care reprezinta cca 30-40 min din viata noastra, povestea asta,durerea asta, ne-a hartuit drepturile, ne-a omorat sufletele de parinti, ne-a dezamagit ca suntem conationali cu asemenea indivizi, si ne-a lasat fara cuvinte in fata sofiei care nu intelegea de ce nimeni nu ne ajuta! povestea asta trebuie sa fie auzita si oamenii astia sa isi asume faptele !
multumesc si iertare pt timpul pierdut pt a ne asculta sufletele…..
Sincer…intr-o secunda cat ai spus ca ai intors capul..aveai timp sa il vezi pe cel mic pe culoarele lungi de la decathlon…eu zic sa nu mai exagerezi atat:)) si sa ai mai multa grija de copil data viitoare ;)
chiar tu, nu despre asta e vorba acum.
Trebuie sa aiba grija angajatii de copiii altora? Cum Dumnezeu sa-ti pierzi copilul??? e un portofel, un pachet cu servetele, un creion?
In atentia lui „Chiar Eu”: Nu-mi vine sa cred ca poti face un asemenea comentariu. Iti doresc sa patesti exact ce a patit cuplul respectiv, insa agonia sa dureze ceva mai mult, atunci iti vei da sigur seama ce inseamna o fractiune de secunda.
Catalin, am mai avut si pe facebook pe cineva cu un comentariu similar. bai, ce e cu voi oameni buni? cum sa doresti cuiva sa isi rataceasca copilul, doar ca sa ai satisfactia de a spune „ti-am zis eu!”?!?
nu voi pati asta niciodata, ca eu nu-mi las copilul aiurea in magazin de capul lui!
Asta se numeste IRESPONSABILITATE!
Troll
Incredibil comentariul tau. Lipsa sufletului la romani e in crestere
:)) serios? Hai sa fim realisti oameni buni…tu una ti-ai lasa copilul alandala in magazin? Serios acum?!
Nu iti trebuie o fractiune de secunda sa dispari..ca nu te teleportezi! APoi..era cu sotul si cealalta fetita…deci se imparteau frumos si il gaseau in MAXIM 10 secunde (ca sunt cateva culoare LUNGI in decathlon).
Pacat ca sunteti asa superficiali dragilor!
Eu sunt o persoana realista!
realista? … te-as fi injurat, dar nu sunt „genul” acela de persoana …
or fi cateva culoarea in magazin, dar inseamna ca ai fost doar singur/a in acest magazin …
si eu am 2 copii (4 si 7 ani) si o secunda poate reprezenta o zi pentru un copil … dar nu se stie niciodata cand vei fi si tu in aceeasi situatie :))
:)) Oameni buni…daca nu stiti sa aveti grija de odraslele voastre…la ce necuratului ii mai faceti? Sa fiti in rand cu lumea am impresia! :)))
Pentru „chiar eu”: Desi comentariile tale îmi stârnesc puternice sentimente de indignare si furie nu te voi insulta asa cum dac ceilalti utilizatori si chiar tu prin comentariile tale, ci voi încerca sa-ti explic punctul meu de vedere despre esenta acestui articol. Faptul ca doamna respectiva a pierdut copilul este intradevar regretabil din partea unui părinte, chiar daca ar fi fost at de iresponsabila încât nici sa nu-i pese aceasta nu justifica atitudinea nepăsătoare si iresponsabila a celor din jur. Din păcate oamenii încep sa-si piarda moralitatea, compasiunea si umanitatea. Iar tu prin comentariile tale dai dovada de la fel de multa sau chiar mai multa iresponsabilitate si indiferenta ca si mama in cauza, angajatii magazinului sau paznicul respectiv. Îmi pare rau pentru tine, probabil faci asta din cauza unei traume, dar nu merge înainte pe acest drum, iti va aduce doar suferinta in suflet. Cu sinceritate, Andrei
Zici tu, asa inteligent cum esti… Pot fi convinsa ca nu ai copii! E atat de usor sa vorbesti fara sa stii, de fapt, ce spui !
Ai fi surprins/a sa afli ca DA, am un copil…si nu l-am pierdut niciodata..pentru ca eu stiu cum sa am grija de el!
Asta spre deosebire de altii/altele.
Daca ar fi avut grija aasa cum TREBUIE o MAMA sa aiba GRIJA de copilul ei…nu s-ar fi intamplat asa ceva in veci!
Asa ca…gura :)
„chiar eu”, daca taceai, filozof ramaneai! Sa iti desenam povestea sa pricepi si tu despre ce e vorba?? Vezi tu, draga „chiar tu”, de- asta merg lucrurile in tara asta asa cum merg, pentru ca avem din belsug specimene incapabile sa priceapa ca la „-Buna ziua, baba!!” raspunsul corect NU este „Uite, mulg vaca, draga!”…
Raspunsul corect e „Buna ziua!!!”, mama ei de lume, de minte si de limba romana!!!
Ce vorbim noi si ce procepi tu… Offff, Doamne, da- mi putere! Te rog!
Ela, lasa ca si tu ai pocit-o nitel pe doamna limba romana :) sa iti editez eu raspunsul?
Oricum, ai dreptate. De regula, se discuta mult si pe langa subiect…
bogdana, multumim pentru marsul indiferentei pe care ne ajuti sa il facem cunoscut si auzit .
azi e ziua lui petru, implineste 2 ani, si iti multumeste din sufletul lui de pitic,printr-un pupic(e bun la asta… :)), pentru ca ti-a pasat!!!
azi, patutul lui putea sa fie gol, si nu pt ca eu nu am fost suficient de mama …. ci pt ca e cel putin omeneste, sa ne pese unii de altii si sa fim OAMENI.
cu drag
Ba fix de asta ar fi fost gol patutul, ca n-ai fost in stare sa casti ochii un minut. Stii ca e copil, stii ca fuge/se ascunde/dispare, stai cu ochii pe el! Acum ai avut noroc, data viitoare posibil sa traga de pe un raft o gantera, un cutit, un set de tepuse pentru gratar. Tot asa, va fi vina magazinului si a altora „ca nu-s oameni”?
Genie, mai usor, mai usor….
Auzi coane (sau cucoana), nu crezi ca atunci cand un parinte vine disperat si iti spune ca si-a pierdut copilul, cel mai bun lucru (si cel mai matur) este SA IL AJUTI SA IL GASEASCA si nu sa ii tii morala ca de ce nu a fost cu ochii pe el?
Nu crezi ca un director de magazin sau un agent de paza au aceasta obligatie nescrisa fata de CLIENTII acelui magazin?
Inainte sa ceri altora sa fie „oameni” ar trebui sa fii tu „mama”. N-o zic cu rautate, dar sa-ti pierzi copilul….asta arata prioritatile tale.
Da…cei de la Decathlon (si nu numai) sunt niste idioti (nu contest acest lucru).
My point is.. DACAAAA aveati mai multa grija nu se mai intampla acest incident nefericit ;)
OK? :)) Asa ca nu-mi mai sariti in cap :D
Hmm, nu vad unde sunt greselile mele gramaticale, draga Ela…probabil din cauza faptului ca tu nu folosesti corect limba romana vezi „greseli” la altii :)
Incredibil asa ceva! In primul rand evenimentul in sine si in al doilea rand reactiile astea aberante din comentarii (de aici si de pe Facebook) care nu au nici o legatura cu esentialul.
Eu cred ca oricarui parinte i se poate intampla sa isi piarda copilul din ochi pentru cateva clipe, iar daca el este suficient de rapid cateva secunde pot face diferenta. Doamne fereste sa fie cineva in situatia asta!
Din fericire acum totul s-a terminat cu bine, dar ma intreb daca nu ar fi fost asa si ar fi intervenit politia, care ar fi fost reactia magazinului?
Acum ca ai scris tu despre asta cu siguranta vestea va ajunge si la ei, iar eu tare sunt curioasa cum vor reactiona.
Ba bloagare, nu era normal ca mai intai sa ceri parerea magazinului…si abia apoi sa scrii despre subiect? O sa public si eu pe net o poveste „primita la redactie” in care tu ti-ai violat mama. La sfarsit o sa notez ca astept un feedback din partea ta. Cum ar fi? Pai ar fi exact cum ai procedat si tu cu povestea asta.
Mihai, haide mai intai sa respectam niste reguli ale bunului simt si sa vorbim respectuos si decent. Nu ne cunoastem si in niciun caz nu iti permit sa mi te adresezi cu „ba, bloagare”. Dupa ce revii la un limbaj normal stam si discutam pe marginea problemei pe care ai ridicat-o.
Bun, dati-mi voie sa reformulez eu cele spuse de Mihai intr-un mod putin mai politicos. Ati „investigat” putin incidentul? Nu stiu de ce, dar cred ca ati postat cuvant cu cuvant „scrisoarea” primita pe adresa redactiei (presupunand ca acesta este motivul abundentei greselilor gramaticale si de ortografie) si neluand in calcul nicio secunda faptul ca povestea poate fi asa doar din prisma asa-ziselor victime. Ceea ce vreau sa va intreb este: ati aruncat cumva vreo intrebare si angajatilor magazinului cu pricina sa aflati si punctul lor de vedere? Dati-mi voie sa ma indoiesc. Din punctul meu de vedere, doamna care l-a pierdut pe bietul Petru pare genul care ar face reclamatie la politie ca apa care picura in cada vecinului de deasupra face prea multa galagie pentru dansa (stiu, pare absurd, insa am un prieten care s-a trezit cu politia la usa din aceasta cauza). In primul rand, cand eram mic si parintii mei plecau la cumparaturi, ma lasau in grija unei prietene de familie, nu ma carau dupa ei. Desigur, nu toata lumea are aceasta optiune. In al doilea rand, daca esti fortat de imprejurari sa iei totusi copilul cu tine, trebuie sa stii ca pe un copil de doi ani stai cu ochii mai rau decat pe butelie. In al treilea rand, va garantez ca in magazin s-a facut anuntul GASIRII cheilor unei masini, nu al pierderii lor. Intr-un magazin de marimea Decathlon-ului, cascatii pierd cate ceva la fiecare maximum 5 minute. Daca s-ar face anunturi pentru pierderea si gasirea fiecarui lucru, va garantez ca tot o doamna de genul mamei bietului Petru ar fi cea care s-ar plange ca anunturile sunt stresante. Da, sunt un fost angajat al unui magazin de genul si stiu ce rahat mananc aici. Asa ca, partea cu „anuntul pierderii/gasirii cheilor” este o abureala tipica unor astfel de specimene care incearca sa arunce cumva frustrarea propriei incompetente in carca altora.
Am poze ale documentului de care vorbea Violeta, cu semnatura si stampila magazinului Decathlon. E indeajuns?
Ba, sa-mi fie cu pardon, dar eu ii tin partea lui „Chiar Eu”. Intr-adevar, indiferenta/nesimtirea caracteristica anumitor concetateni (inca ne mai) surprinde. Este oribil sa ai nevoie de ajutor din partea cuiva care se presupune ca are anumite competente si efectiv sa ti se refuze acest lucru.
Asta-i una..dar, sa-ti pierzi copilul?! Ma indoiesc profund ca „intr-o fractiune de secunda” a disparut un copil de 2 ani. Hai sa ne facem meaculpa si apoi sa tipam ca nu primim ajutor. Ca d-asta, „Ela D”, nu merge nimic in tara asta. Ca facem ceva (sau nu facem nimic) si apoi aratam pe altii cu degetul. Tot timpul e altcineva/altceva vinovat.
O zi frumoasa!
Radu, da se poate intr-o secunda sa dispara copilul de langa tine. Nu are sens sa dezvoltam in directia asta, fiindca in discutie este reactia celor din magazin.
Ba sa fie cu iertare, intr-o secunda nu poate sa dispara copilul, ca nu atinge saracul de el viteza luminii. :)
La doi ani nu este vreun Usain Bolt ca sa ia avant si sa dispara dupa un stand in 3 secunde.
Nu-mi vine sa cred…ce oameni fara cap, cineva trebuie tras la raspundere!
Pt „chiar eu” – abtine-te de la dat lectii, nu e usor cu doi copii.
Ce val de Self-Righteous Punishers :)
Ma bucur ca v-ati gasit repede copilul. (Lipsa de) reactie a celor din Decathlon este sub orice critica. Si stiu ca nu e nimic de ras, dar pasajul „iar domnul de la paza si protectie mi-a raspus:”haideti doamna, chiar credeti ca pot fi eu atent la toti copiii care ies pe usa?! doar nu stau sa pazesc usa asta!” e uimitor.
Deci pe viitor, daca mi se rataceste copilul prin vreun hipermarket (fireste, doar pentru a demonstra lumii intregi cat suntem de nenorociti ca parinti, ca altfel ce motiv ar avea), sa tin minte sa nu anunt ca s-a pierdut si atat. Sa anunt ca a plecat din magazin cu 3 drujbe si casa de marcat dupa el si ca , pe drum, a parcat de-a curmezisul, pe locurile directorilor magazinului.
well, cam asa :))) sau vorba Ancai Ilie care a zis ca data viitoare le pune la intrare cate o bluza din aia cu alarma, si daca le pierde pe fete si ele ies din magazin sa tipe alarma de pe ele :)
„Chiar eu” ,probabil nu ai copii si nu stii cat de repede dispar de langa tine …
Bun. E clar că oamenii ăia au o problemă de organizare. Dar întreb, data viitoare când doamna Violeta se uită în vitrina unui magazin după un parpalac, nu-l supraveghează pe Petru „o secundă, pentru că e un parpalac foarte mișto (pe care vrea să-l cumpere)”, și Petru fuge în fața unei mașini, a cui o să fie vina? A Poliției Rutiere, că nu are un protocol pentru asta?
Vicentiu, a fost o lectie pentru toata lumea cred, sper ca si-au insusit-o cu totii.
Pana la urma a gasit copilul?
Da, l-a gasit, azi e ziua baietelului, face doi ani :)
Violeta, ai grijă, e posibil să nu mai fii în Decathlon, data viitoare.
Dă un ochi aici, te rog http://www.trafictube.ro/30-parintii-ideal-face-dosar-penal/
asta ziceam si eu mai devreme, cred ca a fost o lectie indeajuns de usturatoare.
ce tare! Lumea da link catre trafictube. :)
Da, Razvan, chiar voiam sa iti scriu :)))
În primul și primul rând, Violeta, părerea mea e că nu „doar o secundă” ai întors capul. L-ai lăsat nesupravegheat mult mai mult de atât încât atunci când ai realizat că nu mai e, el dispăruse. Poate doar dacă Petru e vreun Usain Bolt în devenire și a parcurs un culoar din ăla în 2 secunde să nu fii în stare să-l găsești. Erați 3, erau maxim 3 direcții în care vă puteați despărți, în 10 secunde era de găsit. Unde mai pui că la 2 ani, dacă nu are vreo problemă, mă gândesc că deja trebuia să răspundă când îl strigați pe un ton ferm, din care să înțeleagă faptul că ceva e greșit. Deci înainte de a blama ORICE angajat al ORICĂREI companii, blamați-vă pe voi.
Acum să trecem și la partea cealaltă: atitudinea angajaților Decathlon. Aici sunt mai multe de discutat:
– în primul rând tu nu ești îndreptățită, de fapt rectific, poți fi, dar ei nu sunt obligați în nici un fel să-ți prezinte documente cum ar fi regulamente interne sau fișa postului. Asta e treaba lor internă. La fel cum ca director de magazin poți lua diferite decizii care nu sunt în regulamente, atât timp cât acestea nu încalcă legea.
– în al doilea rând nu prea s-a înțeles cum a fost cu anunțul ăla cu cheile: s-au pierdut sau s-au găsit? Că tare mi-e, corectează-mă dacă greșesc, că ele s-au găsit. Adică eu dacă găsesc un portofel cu acte și bani sau chei nu stau să întreb prin magazin ale cui sunt, le duc la case și ei fac anunțul, iar proprietarul, dacă încă e în magazin, vine și le revendică.
– în al treilea ce anunț să fi făcut: s-a pierdut un copil de doi ani, blond/brunet, 80cm înălțime, vă rog să-l returnați la case? Câți copii sunt pe timpul weekendului simultan în Decathlon, mai ales la ăla din Iuliu Maniu?
Cu ce sunt de acord, și recunosc că putea gestiona puțin diferit situația, e că atitudinea șefei de magazin, dacă e conformă cu realitatea în felul în care ai expus-o tu (ceea ce nu știm până nu auzim și partea cealaltă), putea fi alta. Faptul că s-a oferit să îi pună pe angajați (care sunt destul de ocupați în weekend) să caute e de bine, dar nu o poți condamna din punct de vedere al regulamentelor. Ca femeie, poate mamă, și mai ales ca om, da!
Părerea mea e că trebuie să te detașezi, să te calmezi puțin și să înțelegi că primii care trebuie să aibe grijă de copiii tăi sunteți voi, părinții. Nu poți pretinde unei firme să facă treaba ta. O poate face, ceea ce e un plus la capitolul imagine, dar nu îi poți blama pe ei. Eu aș fi dezamăgit de mine că nu am fost în stare să probez o vestă și să fiu atent la copilul meu. Nu o lua ca pe un reproș, sper ca această experiență să îți fi prins bine și pe viitor să fii mai atentă, acum e mic, nu poate merge departe, dar ce te faci mai încolo?
Dacă greșesc cu vreun raționament în acest mesaj accept să fiu corectat.
PS. Nu am zis nimic de paznic, ei sunt o specie aparte și ar trebui, din punctul meu de vedere, sancționat disciplinar pentru că el nu își știe atribuțiunile de serviciu. Că de aia e paznic, să păzească (nu spun că putea face ceva în această situație, copiii intră și ies, nu are cum să îi țină minte, dar e greșit să spui că „nu ești pus să păzești ușa” când tocmai ăsta e jobul tău).
Doamne, cat ai scris!
Am scris ceva, așa e. De obicei fac asta atunci când sunt foarte interesat de un subiect. Scuze! :)
E un rationament perfect pentru o masina (fara sa incerc sa te jignesc). Realitatea insa este ca noi suntem oameni, greseli se intampla si umanitatea celor din jurul nostru poate ajuta la atenuarea consecintelor. Un copil pierdut nu e o joaca. Ai auzit de amber alerts? Sunt alerte date de autoritati in US momentul in care un copil a disparut. Se dau la televizor, radio si primesti si SMS pe telefon si exista si oameni de omenie care le fac forward pe retelele social ca sa creasca sansele localizarii copilului. Tot la ei poti merge la orice casier si sa rogi sa dea un anunt in magazin ca s-a ratacit copilul de tine, ca ti-ai pierdut cainele portofelul, am auzit si o cerere in casatorie. Nu e necesar sa te rogi de ei, te ajuta pentru ca le esti client si apreciaza asta si pentru ca sunt oameni si iti inteleg nevoia.
Eram in magazin cand, pentru ca trebuia sa ma grabesc si nu am gasit carut in care sa-mi pun ambii copii am ales sa pun fata in cos chiar daca eram avertizata de risc, o decizie proasta in care am mizat pe promisiunea ei de a nu se misca din loc. Mi-a cazut din cos si a facut un cucui urat rau de tot, o angajata a magazinului mi-a adus o punga cu gheata si a stat langa mine pana am reusit sa calmez copilul si sa plec. Nu era in fisa postului sa mameasca un client dar a facut-o pentru ca a vrut sa ajute. A fost om.
Mădălina, nu mă deranjează comparația. Sunt o persoană condusă mai mult de rațiune decât de sentimente. Așa sunt construit (sau așa m-am construit).
Nici nu am zis că nu facem greșeli. Și sunt de acord cu tine că umanitatea celor din jur poate ajuta. Dar spune-mi încă o dată ce se putea face aici? I-a pus la dispoziție angajații pentru căutări, conform protocolului și regulilor magazinului. Citește și ce am mai zis eu și alții pe aici, se pot da anunțuri de găsit, dar de pierdut NU se dau pentru că nu au sens. Tu zici că în SUA se dau anunțuri cu „s-a pierdut”? În SUA e permis și portul de armă letală, nu înseamnă că tot ce fac ei este logic și bine gândit. Eu îți pot da o situație din RO, de la Auchan, în care o mamă pierduse o fetiță. Nu s-a dat nimic prin stație, dar angajații au mers și au căutat în magazin până au găsit o fetiță ce părea dezorientată. Poate dacă Violeta ar fi permis, ar fi făcut și cei de la Decathlon același lucru. Poate nu. Dar nu vom ști atât timp cât ea a rămas setată pe „de ce nu dați prin stație”, după care „arătați-mi fișa postului și regulamentul intern”.
În discuția cu Amber Alerts nu m-aș băga, sunt alt fel de situații, la altă scară (cu anunțat Poliția etc). Nici nu știam că există în România, nu am auzit pe nimeni vorbind de ele, poate ar trebui făcute mai cunoscute în media (sau poate nu urmăresc eu media care trebuie). Mulțumesc pe această cale, observ că există și în Anglia, unde locuiesc, este o informație extrem de utilă. Sper însă să nu o folosesc niciodată.
wow … „daca nu are o problema, sigur la 2 ani trebuie sa raspunda daca il strigi pe un ton ferm” ???? … nu zau …
te provoca sa faci asta cu copilul tau de 2 ani … aaa … nu ai? de aceea esti atat de sigur ca un copil care are la dispozitie tot magazinul va mai si raspunde la strigatul disperat al parintelui sau …
aici cred ca este vorba de umanitatea pe care o mai avem sau nu in noi … nu de reglamentul interne, de faptul ca s-au gasit cheile sau s-au pierdut … si alte asemenea lucruri …
ne emotionam atunci cand vedem diferite clipuri pe net (via FB) si spunem ca ce bine ar fi daca si la noi ar fi la fel … nu-i asa???
Tatiana, acel citat pe care l-ai pus era scris în ideea că Violeta ne-a spus că a întors capul doar o secundă, deci nu putea ajunge departe.
Apoi referitor la faptul că nu am încă copil (și recunosc că e posibil să greșesc în anumite raționamente, de aceea și primul meu mesaj s-a încheiat cu dorința de a fi corectat unde e cazul), am nepot. Și l-am scos și eu, fără maică-sa (adică soră-mea), la diverse plimbări/magazine/parcuri. În nici un moment nu a dispărut din raza mea vizuală (în parc), nu mi-a dat drumul la mână (în magazin). Pentru că am avut eu grijă de asta. Tind să cred că voi face același lucru și cu copilul meu. E adevărat că nu vorbesc despre un copil de 2 ani care foarte ușor poate fi distras, dar ce e de reținut e că eu am controlat situația, nu am lăsat-o pe ea să mă controleze pe mine. Poate nepotul meu pleca de lângă mine, poate nu pleca. Dar am preferat să nu risc nimic (și am o mulțime de exemple unde se poate aplica asta, unul dintre ele a și fost discutat pe acest blog, e referitor la cât și cum au acces la tablete copiii mici).
Așa cum unii dintre cei care comentează sunt scandalizați de modul meu ‘rece’ și impersonal (asemănător unei mașinării), recunosc că eu nu pot înțelege cum unii dintre părinți pot juca așa ruleta rusească cu proprii lor copii. Pe principiul „mie nu mi se poate întâmpla”, „al meu nu face asta” sau „dacă mi se întâmplă, ar trebui să existe oameni de treabă în jur care să mă ajute”. Eu nu pot gândi așa, îmi pare rău. Poate când eram noi mici mai mergea, erau alte vremuri, astăzi eu prefer să nu risc viața și/sau sănătatea celei mai importante ființe din lumea mea doar pentru că „așa fac toți”. Din punctul MEU de vedere, „așa fac toți” dacă sunt lăsați să facă. Sunt multe de discutat și e posibil să mă și depășească subiectul pentru că, desigur, „eu nu sunt părinte”.
raspuns de la PR APC pe fb meu:
„E putin ciudat ca au anuntat prin statie ca s-au gasit niste chei, dar nu au anuntat pierderea copilului. La comisariatul de Protectia Consumatorilor se paote face o reclamatie”
succes!
De tinut minte. Cred ca Violeta citeste toate comentariile, asa ca il va citi cu siguranta si pe acesta.
V-as sugera sa trimiteti o plangere la cei de la centru. Sunt convins ca lor le pasa ceva mai mult decat celor din Ro.
http://corporate.decathlon.com/en/contact-us/
Desigur! Se poate trimite un mail și la NASA, FBI, chiar și Casa Albă. Astfel de probleme sunt mult prea mici pentru a putea fi prelucrate de sediul central. Sunt mari pentru părțile implicate (de fapt mai mari pentru părinți decât pentru magazin). Acestea sunt situații care se rezolvă (sau nu) local. Și ce să spui în mesaj, că managerul magazinului nu a fost îndeajuns de implicat emoțional în drama unei mame care și-a scăpat copilul din ochi?
Adi, o sa razi, dar sa stii ca cei de la Decathlon din Franta au fost primii care au avut o reactie. deci….
Nu râd, ba chiar îmi cer scuze că am făcut mișto. Înseamnă că Decathlon vrea să fie mai mult decât „să vindem articole și să facem bani”, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Chiar mi-ar plăcea să aflu cum se termină această poveste, ce măsuri vor fi luate. Și aș vrea ca rezolvarea să îți fie ție comunicată de ambele părți, să îi dai o formă frumoasă și să o pui pe blog.
1. Nu cred ca a fost o fractiune de secunda, ca era mai simplu de gasit copilul daca era chiar o fractiune de secunda.
2. Daca directoare de magazin a facut asa o drama din a anunta disparitia copilului mi se pare cam urat. Si din partea ei ca manager de magazin, si ca om.
3. Adica te superi pe Decathlon si tot sistemul lor, dar stai sa mai cumperi de la ei? Nu inteleg, pe bune, chiar mi se pare incredibil. Le depui o plangere si apoi le cumperi marfa?
Cu toata onestitatea…daca nu esti in stare sa ai grija de copii…mai bine stai acasa cu ei. Mare tragedie pentru absolut nimic. E responsbailitatea parintelui sa nu-si piarda odrasla din ochi.
Bine, Chris. Tu continua sa iti spui asta.
Ei hai, ca omul cam are dreptate. E ca meme-le acela: „you had one job”.
Doamna Violeta ar trebui sa aiba o singura grija: copilul. De aceea sta acasa si nu face altceva.
Eu cred ca si parintii au o vina destul de mare.
Am copil trecut de doi ani si atunci cind e intr-un magazin sau orice alt spatiu public sunt cu ochii pe ea. Nu o tin in ham, dar niciodata nu sunt cu mai mult de 3 pasi in spatele ei. E mai bine sa ai grija de copil si sa-ti pese unde este decit sa il cauti si apoi sa-i acuzi pe altii de rea-vointa.
E adevarat ca si cei de la Decathlon puteau sa faca mai multe, dar cred ca parintii nu au dreptul sa dea cu piatra inainte sa se uite la ce greseala mare au facut ei. Asa cum ei pot sa reclame la OPC, daca se intimpla ceva urit si parintii puteau fi acuzati de neglijenta si sa fie cercetati penal pentru asta. Mai bine ca nu s-a intimplat nimic rau.
Datoria de parinte te obliga sa stai cu ochii pe propriul copil.
Da, Adrian, deja am agreat ca si parintii au o vina, pe care inclusiv mama si-o recunoaste in text, deci sa trecem mai departe :)
Părerea mea e că încă nu conștientizează că ea e prima vinovată. Și asta am concluzionat din mesajul scris aici, astăzi: <blockquote cite="azi, patutul lui putea sa fie gol, si nu pt ca eu nu am fost suficient de mama …. ci pt ca e cel putin omeneste, sa ne pese unii de altii si sa fim OAMENI."
Sesizezi eroarea logică?
Pana la urma nu are importanta povestea in sine ci dispretul aratat de unui om (client in cazul de fata) care este intr-o situatie dificila. A fi om si a da o mana de ajutor nu e in fisa postului, dar ar trebui sa fie in firea noastra.
Amin! Exact asta incerc sa spun de azi dimineata si eu, dar nu prea aude nimeni.
Chiar nu inteleg de ce a recationat asa sefa din ziua aia. Probabil nu are copii sau e incapabila de empatie.
De atatia ani de cand cutreir magazinele nu am auzit anunt despre copil piedut. Gasit, da, dar nu pierdut.
Un copil de 2 ani pierdut urla. Automat cineva il gaseste si il aduce la receptie, evident daca nu e cineva care sa il rapeasca.
Eu am gasit o fetita de 6-7 ani. Plangea si o striga in disperare pe mama ei. Am luat-o de mana, i-am vorbit usurel si m-am indreptat spre cel mai apropiat angajat care a anuntat prin statie ca a fost gasit un copil cu semnalmentele ei. Am stat cu ea pana a venit mama ei cu alta angajata, saracuta, si acum imi aduc aminte cat era de disperata.
Nu anunti prin statie ca s-a pierdut copil cu semnalmentele x. Mai ales daca e un magazin mare pentru ca sunt o gramada de copii. Si nu stau atasati de parinti. Si apoi toata lumea incepe sa arate cu degetul, este asta, sau asta?
Nu contrazic ca poate atitudinea nu a fost potrivita, nu am fost de fata, zic doar ca un copil pierdut nu se anunta.
mie mi se pare in neregula ca cineva iti trimite un mesaj si tu il publici pur si simplu. fara sa ai posibilitatea de a verifica. adica asta cu aratatul brandurilor cu degetul pe net tinde sa vina un obicei periculos, un fel de Petrica (ha!) si lupul. inteleg sa tragem la raspundere diversele institutii cand avem ceva palpabil la mana, dar asa, numai ca „mi-a scris cineva folosind formularul de contact” nu mi se pare ok. ca doamna asta putea sa fie pur si simplu cineva suparat pe directoarea magazinului si ce si-a zis: lasa ca o aranjez eu, o pun pe net sa o indexeze google, sa nu o mai angajeze nimeni ever. desigur, exista si posibilitatea ca doamna care ti-a scris sa aiba dreptate, dar tonul pe care scrie e cel putin la fel de marlanesc ca atitudinea angajatilor respectivi descrisa de dansa. una peste alta, trist ca faceti asa ceva, cu totii.
offfff…bine ca nu sunt in fata unora dintre voi caci altfel m-ati omori cu pietre…pana si cand am cerut ajutorul celor din magazin am spus:mi-am pierdut copilul, va rog sa ma ajutati sa il gasesc…mi-am asumat vina si o recunosc implicit facand cunoscuta aceasta intamplare. cand citesc ce ati scris ma simt vinovata nu pt fractiunea de secunda(care poate sa fi fost mai mult caci in drame timpul pare ireal, insa nu sunt nebuna si nu au fost minute…si vor fi pedeapsa constiintei mele pt toata viata), ci ma simt vinovata pt tupeul(daca pot sa il numesc asa) de a va face cunoscuta o intamplare ce ne-a marcat doar sa nu fiti nevoiti(din greseala sau nu) sa treceti si voi asemeni…;ma simt vinovata ca am indraznit sa deranjez activitatea unui magazin printr-un apel disperat, de bun simt; si ma simt dezarmata ca am fost la mila oamenilor si ca viata copilului meu a depins de niste oameni care gandesc si reactioneaza ca voi, implicit ca cei din magazin.la capitolul siguranta, „cu ochii in patru”, sunt maniaca.am fost cadru didactic si in cei 8 ani de zile nici un copil nu a patit absolut nimic! da, e vina mea, ca am indraznit sa probez o vesta si ca petru a fost lasat din ham pt acest lucru.pana atunci si dupa incident , petru a stat in bratele mele…caci,sincer, nu am timp sa stau in urma lui sa-l supraveghez, ca doar nu mergem in magazine la plimbare…ceea ce am ales sa impartasesc, vina asta a noastra de a pierde copilul, sper doar sa fie un precedent care sa nu se mai repete la capitolul indiferenta si tratat cu superficialitate.dramele nu au nevoie de minute! oare nu era mai uman sa se ia solutii imediate si bune, in favoarea copilui pierdut, si apoi sa se judece si faptele parintilor?! doar va doresc, cu toata durerea ce o am in suflet, ca nici un parinte sa nu treaca prin ce am trecut noi, fie din vina sau nevina lor…iar din punctul meu de vedere ce s-a intamplat e inacceptabil,deci nu pot sa accept asa ceva.
Violeta, nu te supara sau stresa pentru asta. Si nici vinovata sa nu te simti pentru ca nu ai de ce. Copiii alearga si DA, e suficient o secunda sa ii pierzi. Si eu am 2, 2 ani juma si 5 ani si ieri era sa o pierd pe cea de 2 ani juma. Eram la cantina cu amandoua, plus tava in mana si m-am intors sa raspund celei de 5 ani, cea mica a tulit-o sa iasa din magazin… Vreo 2 minute m-am trecut fiorii pana am vazut-o la iesirea din magazin. Se intampla, asta este.
In momentul ala esti disperat. Dar e de inteles de ce nu au vrut sa anunte prin statie.
sa va mai spun eu un motiv pentru care nu se anunta tot magazinul ca e un copil pierdut. Odata facut public acest lucru, copilul poate deveni tinta pentru rapitori, pedofili etc. Nu e greu sa inhati un copil de 2 ani si sa iesi cu el pe usa, chiar daca urla. Think about it…
Ziua buna tuturor! Nu sunt mama, nici nu sunt pe cale de a fi, dar am nimerit intamplator aceasta poveste, am citit-o, am citit si restul comentariilor si nu pot sa spun decat ca m-am intristat. Surprinsa nu am fost deloc, dar asta nu m-a facut mai putin trista. Suntem, prin constructie, rai in marea noastra majoritate. In toata povestea asta este presarata rautate din loc in loc. Este rautate in directorul de magazin, fiindca – conform povestii – a durut-o „la Vasile” de disperarea unor parinti. Intr-o lume ideala (in viziunea mea) putea macar sa SE ARATE mai empatica. Este rautate si in mamica lui Petru fiindca a actionat (just, probabil din disperare) agresiv. O atitudine mai umila si mai putin in genul „mi se cuvine, trebuie sa fiti la cheremul meu” probabil ar fi adus mai multa simpatie din partea angajatilor magazinului. Este o oarecare rautate in toata povestea, fiindca nu poti generaliza un trust in baza unui incident. Dar cea mai mare rautate exista in comentarii: atacuri, jigniri, replici acide. De ce? Cu ce va ajuta? In loc sa empatizati cu situatia, sa va ganditi ca ar fi putut fi drama voastra, aruncati cu pietre? SINCER, daca oricare dintre voi ar fi fost in situatia de a-si pierde copilul, voi sustineti ca atitudinea voastra ar fi fost: „ah…mi-am pierdut copilul, da’ aia e: e vina mea, n-am de ce sa ma impacientez”. Si nu spuneti ca nu are cum sa se intample! Nu faceti greseala asta!
Pentru rautatea si „negreala” din oameni va recomand filmul The Purge. Nu este un film extraordinar (parerea mea), dar este o idee cat se poate de reala si prezenta in vietile noastre.
As vrea sa fim mai calmi, mai umani, mai…calzi unii cu altii.
Felicitari autorului pentru impartialitate si echilibru!
Ooo da, stiu ce inseamna fractiune de secunda, parca timpul se opreste in loc in momentul in care nu o mai vezi in locul in care o stiai cu privirea. Am patit cu fimea de 1 an si 3 luni, sa-mi intorc o secunda privirea ( da, O SECUNDA si a fost suficient ) sa-si mute locatia cu piciorusele ei de piticot atomic iar eu sa fiu pe jos cautand-o printre rafturi, tacsu radea de nu mai putea si Bia radea si ea din spatele meu ( cand a ajuns acolo nu stiu, o stiam in fata mea ). E horror acel moment. Ma bucur ca topul s-a terminat cu bine.
Poate schimbi fontul de la blog. Este extrem de greu de citit, e foarte putin vizibil.
Vlad, incerc. Stiu, ca si pe mine ma enerveaza, insa cred ca voi schimba tema cu totul. Fontul e presetat, nu poate fi schimbat
E usor sa judeci daca nu ti s-a intamplat tie…inca :)
Nu, nu trebuie sa lasi un copil asa mic nesupravegheat nici o secunda, dar e de ajuns sa intorci ochii o data si copilul a fugit si s-a ascuns dupa ceva. Nu il vezi, esti panicat si nu reusesti sa te focusezi suficient incat sa il gasesti. Suntem oameni, gresim. Ar trebui sa ajutam, dar cel mai des lumea se spala pe maini de toata responsabilitatea, ba mai si critica, simtindu-se superior si bucurandu-se ca nu e in situatia respectiva. Sunt multe lucruri pe care am zis ca eu nu le voi face niciodata pt ca nu sunt in regula, si cand m-am trezit fata in fata cu realitatea mi-am dat seama ca judecasem gresit fiindca nu m-am aflat inca in situatia respectiva. Da, mama trebuia sa fie mai atenta (si sa nu cumpere din magazin dupa ce a patit ce a patit), da, personalul trebuia sa fie mai ajutaret, dar „tu” cel care critici, ce faci ca sa rectifici indiferenta oamenilor?
As fi curios in timp ce va faceti cunoscute dramele, parerile, ideile… De copiii vostri cine se ocupa? Aratati in graba paiul din ochiul altora dar nu vedeti barna din ochiul vostru. Sunt convins ca unii dintre voi cititi si comentati de la servici, oare nu intrati in aceeasi categorie a angajatului indiferent? Si poate si putin ipocrit.
Citez:”Sunt curioasa sa aflu si punctul de vedere oficial al unui reprezentant al magazinului Decathlon”
Cautam trafic Bogdana, cautam senzational, cautam vinovati, vrem share la blogurile noastre cu orice pret… Ai reusit, felicitari!
Publicarea acestui articol imi spune ca asta vrei fara indoiala.
Daca realmente ai fi dorit punctul de vedere al reprezentantului acestui magazin le-ai fi scris inainte. Astfel, ai fi publicat articolul si cu dreptul lor la replica. Dar nu… Ai preferat sa cauti vinovatii inainte sa te informezi complet.
Eu inca mai cred in prezumtia de nevinovatie…
Multumesc
Da, Radu, fix trafic caut. Esti prima oara aici, nu-i asa?
Nu vreau sa judect pe nimeni dar am si eu o curiozitate,care ma face sa cred ca totusi povestea e cusuta cu ata alba….dupa ce iti pierzi copilul,te certi cu angajatii magazinului,gasesti copilul….dupa toate aceste evenimente de o incarcatura emotionala fff mare….mai stai sa-ti cumperi o vesta????WTF??sunt eu nebuna sau cum?adica dupa ce fac circ in magazin ma asez frumos la casa si imi cumpar vesta dupa care am jinduit mai sa pierd si copilul pt ea???Mai lipseste sa spune si ca a apasat butonul de zambete de la iesirea din magazin.:P
Chestia asta cu vesta cumparata ma face sa ma indoiesc sincer de poveste…sunt parinte si pot sa bag mana in foc ca dupa ce iti pierzi copilul si treci de la agonie la extaz nu mai iti arde de cumparaturi….
ce e cusut cu ata alba? spune-mi si mie, te rog, chiar sunt curioasa. eu am copiile dupa procesul verbal, cu stampila decathlon. se pune? sau e si asta parte din „facatura”?
nu cred ca povestea este reala sau parte din ea…mi se pare ireal ca dupa o asa intamplare sa te mai apuci sa faci cumparaturi doar daca esti ….nu stiu cum sa spun mai elegant….dus cu capul :D Caz in care daca e pe bune clar ai o problema si atunci se explica si de ce li s-a intamplat sa piarda copilul din ochi doar intr-o secunda….Mi se pare ca mamica in loc sa realizeze greseala lor,in primul rand,e mai ocupata sa arunce cu rahat in cei de la magazin…de asta sper ca nu este pe bune povestea!
Nu inteleg la ce procese verbale faci referire?Au semnat proces verbal ca ce…?
Musette, mai citeste o data ce scrie in articolul meu. Sau, ca sa nu te chinui, uite iti pun eu aici bucata cu pricina: „Am facut sesizare scrisa, inregistrata in baza unui proces verbal, dar care original mi-a fost inmanat….ei oprind copia care abia se vedea….”
Doi la mana, tocmai a comentat mai jos cineva din echipa Decathlon.
Deci, te mai intreb o data: ce NU e real din povestea asta? Tu stabilesti ce e real sau nu, ce e normal sau nu cum sa reactioneze sau nu lumea, exclusiv prin baza propriilor tale perceptii, in functie de care decizi?
Multumesc pt lamurire Bogdana.Uitasem de procesul verbal.Acum am citit si raspunsul domnului de la magazin.Mi se parea ireala povestea si traiam cu impresia ( cum de fapt a mai spus cineva mai sus) ca mamica si doamna de la magazin au avut ceva de impartit si i se face reclama negativa print-o poveste….asa am perceput eu toata istoria.Totusi nu pot sa nu remarc ca in loc sa-si asume vina si sa multumeasca cui cred ei de cuvinta ca au gasit copilul,stau sa faca tamtam pe net cand si ei sunt la fel de vinovati pt pierderea copilului cum este si angajatul pt reactia lui…ceva gen hai sa vedem paiul din ochii angajatei decat sa ne analizam pe noi ce drama era sa patim…:(
Musette, haide sa trecem peste „cine e de vina” si sa facem un pas in fata. Poate cu ocazia asta cei din decathlon observa ca au o hiba in procedura. Invata ceva nou si astfel se schimba lucrurile, iar intamplarea de sambata nu mai are loc in viitor. Eu zic ca, chiar si pentru probabilitatea asta si tot a meritat.
Mi se pare o rautate ce au facut,tipa de la magazin isi poate pierde jobul si e la fel de vinovata ca parintii,in plus poate nu are copil,cu totii stim ce diferenta de gandire este intre o persoana cu copii si una fara,poate femeia aia chiar nu a realizat gravitatea momentului…dar cand tu ca parinte esti la fel de vinovat(poate mai rau ) sa vrei sa-i pui la zid pe altii pt ceva ce nici macar tu nu ai facut bine mi se pare o rautate,sincer.Cred ca trebuia fiecare sa-si invete lectia si atat.
Ma indoiesc sincer ca isi pierde jobul, nu as duce lucrurile atat de departe, si vorbesc din experienta omului care a facut angajari cu zecile (sutele?) si care a mai si concediat. Gravitatea momentului ar fi realizat-o poate daca se intampla ceva cu adevarat rau si atunci ar fi fost prea tarziu. in fine, vorbim vorbe, zau. Ideea e ca Decathlon a oferit un raspuns foarte politically correct, insa egal cu zero, sper sa revina cu ceva mai consistent.
@AdiCristea: esti rau intentionat, iar cu atitudinea ta de „mortu`-i de vina”, si generalizata, noi ca natie nu o sa ne ridicam niciodata. Hai sa fim oi si sa-i lasam sa ne mulga, e mai simplu decat sa faci public si sa dai peste cei ca tine cu atitudini de felul acesta…e clar ca nu ai inteles nimic si nu sti cum e sa fi parinte, mai ales de doi.
Cu respect,
un tata.
Nu mă prind, la care dintre mesaje te referi, te rog? Și cum sunt rău intenționat, care îmi e intenția rea?
„Să-i lăsăm să ne mulgă”? Nici asta nu înțeleg, te rog să-mi explici. Ce a făcut angajatul încât s-o „mulgă” (și nu e în sens peiorativ) pe Violeta?
Îmi poți spune tu, ca tată, de ce nu i-a dat hamul tatălui, dacă tot erau amândoi? Mi se pare soluția cea mai la îndemână. Contează, după părerea mea, să gândești acțiunile pe care le faci, iar atunci când greșești să îți recunoști vina.
Ai dreptate, nu sunt (încă) tată, mai am cam două luni. Am câine, știu că se va spune că nu suportă comparație, dar va trebui să mă crezi că e la fel de fâșneț. Iar când câinele meu a mâncat ceva care i-a dăunat și a vomitat sau când a fugit de lângă mine de era să-l calce mașina nu m-am dus să mă iau de cei care au aruncat gunoiul la pubelă și nici de șofer că nu a încetinit. Eu am fost vinovat în ambele situații pentru că nu trebuia să îmi scape din ochi. Da, știu, un copil nu este egal un câine, dar sunt anumite tipare în felul în care acționăm care pot fi aplicate la fel. Din punctul meu de vedere e vorba de responsabilitate. Eu sunt cel care trebuie să fiu responsabil pentru câine/copil, nu șefa de magazin, nu vecina de palier, nu X, nu Y.
Poate am fost greșit înțeles, caz în care îmi cer scuze, credeam că am explicat: nu zic că șefa de magazin nu putea face mai multe din punct de vedere uman, dar cerințele Violetei și mai ales aruncarea culpabilității pe aceasta, din punctul meu de vedere, sunt greșite. Mie mi se pare situația aceasta, păstrând proporțiile, cu cea de acum două ierni de au fost zăpezile mari, când oameni în putere, în loc să își dea zăpada singuri, așteptau să vină autoritățile și se plângeau pe bloguri/facebook/oriunde.
Și o chestie pe care tocmai am realizat-o acum: deci Violeta căuta disperată, se certa cu șefa de magazin, plângea, iar în tot timpul ăsta soțul și fiica lui îl găsiseră pe Petru, dar nu o sunau să îi spună „gata, femeie, am găsit copilul”.
PS. Bogdana, iar am scris mult :). Oricum, mă bucur că am intrat aici, am găsit un blog cu articole foarte interesate la care m-am abonat și care a fost salvat în Preferate.
Lasa ca e bine, si eu scriu mult de obicei :) ii tin pumnii sotiei tale, ca am vazut ca sunteti pe ultima suta de metri! sanatate sa aveti si multa multa rabdare :)
Buna.
N-am avut rabdare sa citesc mai mult de jumatate.
Dar constat a mia oara ca in Planeta Romania s-a rasturnat caruta cu… multi. Multi Doamne, si pe toti i-ai adus aici. Violet, te sustin din tot sufletul. Te inteleg perfect. Nu te ambala de cei care te judeca. Asta vad ei la tv zi de zi, cum se „judeca” tot felul de chiloti si amante, barbati infideli sau jurnalisti acoperiti. Totul e un circ urias, iar majoritatea oamenilor inghit tot ce li se serveste. Astia sunt, cu ei defilam, pe ei ii vei vedea la vot. Fatuca din magazin nu isi poate depasi nivelul, e buna la aranjat marfa, etichetele. Ai pretentie la toti oamenii sa fie Oameni? Ei bine, realitatea e ca nu sunt. Asa cum noi nu suntem la fel unul cu altul in casa, pe strada, in magazin sau pe planeta suntem foarte diferiti. Ca emotie, capacitate de gandire, de reactie, de ura, de iubire, etc. Asadar treci peste, sfatul meu, lasa de la tine, mai multumeste-i odata celui de sus (scrieti voi cu litere mari, ca asa ati vazut in toate cartile si e normal sa imitati) si apoi, cu lectia invatata, mergi inainte. Nu certa copilul niciodata, pentru ca asa cum tie nu ti-a placut cand acesti oameni te-au certat, nici copilului tau nu-i va placea sa il certi ca a pleca de langa voi. O viata minunata si fara alte incidente!
Orice expert in securitate va va spune ca a anunta disparitia unui copil in magazine e o greseala deoarece un posibil rapitor va fi alertat in felul asta. Procedura corecta prevede inchiderea imediata a usilor si alertarea politiei. http://en.wikipedia.org/wiki/Code_Adam
Buna tuturor, recunosc ca nu am reusit sa citesc toate comentariile voastre, dar mi-au picat ochii pe cateva in care sunt judecati parintii. Eu as pune problema altfel…daca mamica lesina?! cadea intre raftul de haine si nu o vedea nimeni…copilul mic era singur , pierdut… Nu spun ca parintii nu au nicio vina, dar sa nu vedem numai vina lor…lipsa de umanitate e problema de fapt. Daca o mamica disperata care a pierdut un copil mi-ar solicita ajutorul sa il cautam, sigur raspunsul meu ar fi „DA”…copilul este cel mai important, de sfaturi si indicatii avem timp dupa ce il gasim…Raspunsul nu pot face un astfel de anunt este o dovada clara a lipsei de orice sentiment uman. Nici nu vreau sa ma gandesc ce e in sufletul unei mame care isi pierde copilul, cred ca e o disperare de nedescris si in momentul ala tu sa auzi „nu te pot ajuta” …e cumplit. Probabil ca cine nu are copii nu poate intelege sentimentul, dar eu, mama a doi copii , mi-e frica si sa imi imaginez cum e :(. Lipsa umanitatii e in floare din pacate, am uitat sa zambim, am uitat sa intindem o mana la un om cazut, am uitat sa iubim…dar sigur ea exista acolo, undeva in noi…Un copil trebuie sa fie important pentru toata lumea, mai important decat cheile unei masini, mai important decat placerea noastra de a condamna si judeca. Fruntea sus Violeta, reactia ta a fost una normala, o mama disperata ca si-a pierdut copilul …
Adevarat ai grait, Oana! Copiii-s cei mai importanti!
BAAAA! BAAAA! VOI astia de n-aveti COPII, va cunosc de la o posta. Va zic un singur lucru, tuturoror bagatorilor in seama ca musca-n cacat: MARS! MARS BAAAA! Ca habar n-aveti, imbecili ce sunteti. Ca nu meritati sa vi se vorbeasca altfel, gunoaileor!
Dupa cum i-am spus si altcuiva mai sus, nu tolerez un asemenea limbaj.
iar voi astia care aveti copii si nu stiti sa aveti grija de ei…intorc eu vorbele tale :)))
Vina e undeva la mijloc.
1)Sunt de acord cu faptul ca daca intorci privirea cateva secunde,un copil poate disparea .Deci,de ce ai intors-o daca stii cum sunt copiii mici?daca darama ceva pe el sau iesea in parcare?
2)Sotul tau e de decor,probabil.Nu poti proba linistita o vesta ca el nu-i in stare sa stea de copii un minut…tipic,aerian…data viitoare du-te singura la cumparaturi.
3)angajata aia sigur nu are copii sau i-o fi plasat altcuiva sa-i”vada”de ei…intr-adevar n-a avut suflet si n-a durut-o nici in F de copiii tai,dar totusi las-o in pace,nu e vina ei ca s-a intamplat ce s-a intamplat.La momentul respectiv probabil avea de munca,nu-i ardea de cautat copii prin magazine,nu-i platita si nici calificata pt asta
Eu as avea o mare recomandare, chiar dorinta fata de Decathlon, daca tot e alaturi de subiect: De ce nu aveti un loc special pt copii, unde si poata fi lasati „la joaca” asa cum are IKEA? Sunt convins ca multi parinti ar cumpara mai in liniste si poate mai mult. Nu credeti ca ar fi apreciat si benefic, voua cel putin? Zic si eu…
este primul comentariu care e cu adevarat la subiect, si e focusat pe ceva constructiv. multumesc, Corina!
Urasc oamenii care mint cu nerusinare, sau nu descriu faptele asa cum sunt.
In schimb daca o directoare poate sa aplice „regulile” stabilite, un parinte, mai ales o mama gaseste solutii pt gasirea copilului pierdut.
In 2 secunde isi schimba directoarea „regulile”, daca erai o mamica disperata si incepeai in fata ei sa zbieri din tot sufletul sa-ti strigi baiatul si sa te deplasezi peste tot dupa ea, in timp ce-ti strigi baiatul.
La asemenea „reguli”, sunt aplicate reguli de disperare.
Sunt curioasa daca toti moralistii de mai sus au dat vina pe parintii si bunica lui Ionut anul trecut…
Eu am dat! Sa lasi nesupravegheat in parc un copil de 4-5 ani ( nu mai stiu cat avea exact) este inadmisibil si in primul rand ea a fost vinovata ca si in cazul de fata,in primul rand parintii au gresit si apoi restul….
sunt doua cazuri complet diferite si nu vad relevanta. bine, era o chestiune de timp pana sa ajungem si aici :)
vedeti,cand am scris toate prin cate am trecut, si cand o fac inca, m-am gandit si ma gandesc doar la petru(si la multi copiii care ar putea trece prin asta) si la momentul in care am simtit ca imi pierd mintile si nimeni nu ma ajuta sa gasesc un copil,copilul meu….! si nu mai reiau ca este din vina mea, ca deja a devenit obsesiv… fac o plecaciune celor ce au inteles ceea ce am vrut sa transmit prin vina noastra, prin durerea noastra,prin atititudinea unor oameni ca si noi(nici superiori nici inferiori, dar in cazul asta superiori caci puteau face mai mult…),prin faptul in sine: un lucru ce se poate intampla oricui, oriunde si oricand!n-am sa inteleg niciodata atitudinea parintilor ce compara copilul cu un caine, o cheie,etc…nici macar ca amintesc de asta, numindu-le „cu reactii similare….” si n-am sa ma port niciodata inuman indiferent de situatie, problema,etc.as vrea sa fiu inca optimista si sa cred ca telul unui magazin nu consta doar in cifra de vanzari ci si in siguranta pe care ti-o asigura ,implicit in disparitia unui copil. as vrea sa cred ca intrand intr-un magazin,o sa fiu tratata, cel putin cu respectul cu care eu am venit sa cumpar din acel magazin.
1.d-lui Adi, prefer sa nu-i raspund „provocarilor” cu interes, sau nu.isi pune si isi raspunde singur la toate intrebarile, din punctul meu de vedere. doamne ajuta sa fie copilul sanatos si sotia deasemeni!
2. desi atitudinea lor a fost de neiertat, am cumparat totusi din magazin pt ca din intamplare chiar aveam nevoie de o haina(iertare sa-mi fie, insa mai trebuie sa ma si imbrac), sofia de incaltari si pantaloni pt scoala si daca renuntam aici trebuia sa ajungem in alt magazin pt asta,iar in momentul acela niciunul nu mai eram in stare.
3.da, merg, mergem in magazin cu copiii pt ca am ales sa ii crestem noi, nu bunicii, nu vecina, nu bonele.asa ca 24 din 24 sunt doar eu/ noi si copiii …poate e mai usor sa las copilul cu bona insa nu ne permitem asta , iar bunicii pt cazuri de acest gen sunt la km de noi…si oricum nu dorim ca altcineva sa dea educatia pe care noi suntem insarcinati sa o facem.
dar deja simt ca dau niste explicatii departe de esenta faptelor doar ca sa ne indepartam de adevar si sa ne sustragem realitatii in care copiii nostri vor creste, si asta pt ca noi incuviintam si incurajam aceste fapte.
Violet,
Sper sa nu te superi pe mine, insa trebuie sa te intreb – dupa acest incident, cand probabil ai judecat lucrurile la rece, ai inteles de ce nu au anuntat ca exista un copil pierdut intr-un magazin? Ai inteles de ce, insa, au anuntat ca s-au gasit niste chei?
Ai inteles ca se poate intampla sa primesti ajutor, insa pentru ca nu esti ajutata asa cum vrei sau crezi tu ca trebuie, nu iti dai seama ca de fapt primesti ajutor?
Ai inteles ca in momente de disperare este cel mai bine sa preia situatia un om neimplicat emotional, care sa ia decizii rationale?
De aceea politistul nu conduce operatiunile de cautare a fiului sau disparut si de aceea medicul nu isi opereaza propria fiica de apendicita.
„n-am sa inteleg niciodata atitudinea parintilor ce compara copilul cu un caine, o cheie,etc…nici macar ca amintesc de asta, numindu-le “cu reactii similare….”
Comparatia lui Adi cu cainele e destul de simpla – si copiii si cainii sunt dinamici si energici si iti pot scapa de sub privire, se pot smulge din mana/ham/lesa/zgarda, chiar daca tu (parintele/stapanul) ii iubesti foarte mult si ai grija de ei cum stii si poti tu mai bine. Ce e de neinteles aici? Asa cum tu esti judecata aici ca nu ai avut grjia de copilul tau, desi se vede din disperarea si patetismul* articolului cat de mult te-a afectat si inca te afecteaza intamplarea, asa l-as fi judecat si eu pe Adi, de exemplu, ca nu a avut grija de cainele lui cand i-a sarit in strada, desi Adi a fost foarte afectat si poate inca mai e afectat de intamplare. Ati avut reactii similare – tu a fost ingrijorata, Adi a fost ingrijorat. Tu recunosti ca a fost partial vina ta ca ti-ai scapat copilul din ochi, Adi recunoaste ca a fost vina lui ca si-a scapat cainele din ochi. Ce te ofenseaza asa mult la comparatia asta?
*PATETÍSM s. n. Însușirea de a înduioșa, de a impresiona, de a mișca puternic (prin vorbe, muzică etc.); caracterul patetic, emoționant al unei opere literare, muzicale, al unui lucru etc.; atitudine patetică.
Buna ziua
Ma numesc Eric M, sunt director Decathlon Romania dar, mai ales, sunt tatal unor copii, de altfel foarte dinamici.
Prin urmare inteleg perfect stresul generat de aceasta situatie.
De asemenea , inteleg ingrijorarea mamei fata de reactia inadecvata pe care a intalnit-o.
Ne vom folosi de acest caz izolat pentru a incerca sa ne imbunatatim serviciile.
Satisfactia clientilor este in ADN-ul nostru si, ca toti sportivii, vom profita de aceasta experienta ca sa invatam din greseli si sa progresam.
Cu sportivitate
Eric M
Buna ziua,
Multumim mult de raspuns, apreciem corectitudinea din exprimare, insa ne-am fi dorit sa fi fost mai la obiect. Speram ca totusi, pana la urma ne veti lamuri exact care a fost atitudinea angajatilor, ce ar fi trebuit ei sa faca, daca exista vreo procedura in magazin care sa acopere acest gen de situatii si ce aveti de gand sa schimbati pe viitor.
Am citit articolul. Mi-am zis ca poate exista un motiv care sa fi stat in spatele indiferentei de care au dat dovada angajatii. Poate ca erau prost platiti, poate ca erau scarbiti de orele suplimentare… Chiar si asa, indiferenta fata de soarta unui copil de 2 ani, fie ca e vina parintilor sau nu, ma face sa simt fiori reci pe sira spinarii. Zic: se intampla, poate ca e un caz izolat. Dupa care citesc comentariile ceror care sar sa faca morala mamei, chipurile, pentru neatentie(!) Dragilor, ma bucur pentru voi ca aveti energia sa stati cu ochii „ca pe butelie” pe copiii vostri, indiferent dupa cate ore de munca veniti. Indiferent de cati copii aveti. Indiferent de starea sufleteasca in care va aflati. De fapt, stai putin… Ca voi nu aveti stari sufletesti, voi sunteti „pragmatici”. Voi nu intrati in panica daca se intapla sa se ascunda copilul in momentul cand voi va aplecati sa-i culegeti jucaria scapata pe jos, ci, in mod organizat si, nu-i asa, cu totul rational, „scanati” zona, identificati rapid caile optime da cautare, evaluati „resursele” pe care le puteti aloca acestei cautari (sunteti 3! imprastierea!). Ce sa mai, eficienta la cel mai inalt nivel. Iar concluzia, mai infioratoare decat prima. Va simtiti superiori in nesimtirea voastra. Voi, impreuna cu acei angajati indiferenti. Trufia este motivul.
Comentariul tau si mai ales partea „in mod organizat si, nu-i asa, cu totul rational, “scanati” zona, identificati rapid caile optime da cautare, evaluati “resursele” pe care le puteti aloca acestei cautari (sunteti 3! imprastierea!). Ce sa mai, eficienta la cel mai inalt nivel.” este intr-un anume fel. Corect, adica. Nu stiu daca au inteles multi, dar cei care au copii stiu ca in acele momente numai rational, eficient si logic nu poti fi.
Si al doilea este cel al Corinei, parca, cu locul de joaca pentru copii ca la IKEA.
Un exemplu, ca tot ne plac exemplele tuturor, am si eu. Ne indreptam catre o intalnire cu doi amici (nimic presant), am vazut un barbat pe o sosea importanta, trantit. Am oprit masina, l-am tras pe iarba si am sunat la 112. Am stat cu el pana cand a venit ambulanta si inca vreo 10 minute dupa.
Amicii nostri, suparati ca am intarziat, chiar si dupa ce le-am explicat situatia, ne-au intrebat candid „pai de ce v-ati oprit, n-ati vazut ca era beat?”. Da, absolut, era vina lui ca si-a baut mintile si era trantit pe strada, noi de ce sa oprim sa il ajutam, daca era vina lui? Sa isi bea mintile si data viitoare, poate pana la urma reuseste sa dea o masina peste el!
Cam asa cu comentariile unora… „daca tragea de o gantera sau ii cadea ceva in cap”… e vina parintilor ca l-au scapat din vedere, da-i incolo cu neatentia lor, sa se spele pe cap!!! Sa isi gaseasca singuri copiii, sa se invete minte ca data viitoare sa nu mai vina cu plozii dupa ei la shopping!!!!
Absurditatea acestor replici ma lasa muta si le accept doar pentru ca fiecare are dreptul la o opinie. Asa cum si sefa zilei a avut o opinie. Diferenta este ca aici comentam ca x sau y, acolo ea comenta in numele firmei la care lucreaza. Vrem sau nu vrem, atunci cand deschidem gura in holul unei firme si vorbim urat cu un client, oamenii judeca firma, ca pe ea o reprezinti. Cand te duci la posta, te certi cu tanti aia, ca ea e reprezentanta, nu cu seful postei. La fel si la banca.
Si eu am scris mult… bine ca nu ai numar fix de caractere. :))
Ca propunere pentru orice magazin… carucioare tip masinuta pentru copii intre 2 si 4 ani, cu centura si activitati in interiorul masinutei. Mai ales in magazinele destinate si familiilor.
Ca propuneri pentru parintii cu copii peste 4 ani:
1. puneti o parola, un cuvant, de exemplu Floare sau Animal cu copilul vostru. Cand cineva vrea sa il ia pe copil cu textul „mami mi-a zis sa vin sa te iau, ca ea nu poate”, sa intrebe parola. Daca nu o stie, atunci sa tipe si sa fuga.
2. chiar daca vi se par mici la 3-4 ani, nu sunt. Trebuie sa ii invatati ce trebuie sa faca in cazul in care se pierd de voi. Sa se duca la o doamna care arata ca voi (tanara, adica, pentru ca sigur are mobil), sa ii spuna ca s-a pierdut de mami si ca o roaga sa o sune pe mobil.
Baietelul Petru are doi anisori doar, la multi ani! Prea devreme, dar sper ca veti lua in considerare propunerile. Nu va ganditi ca nu il veti mai pierde niciodata, fiindca ati patit-o o data, de-acum o sa fiti cu ochii pe el ca pe butelie. Mai bine preveniti.
Si ultima propunere: sa va invatati copiii sa fie buni cu cei din jur, sa ii ajute pe altii neajutorati, sa fie draguti, sa zambeasca, sa se bucure de soare. Doar astfel putem spera ca peste 20 de ani sa nu mai avem specimene asa de urate la suflet, cum sunt cei din generatia noastra.
Mare dreptate ai, Silvia.
Îmi plăcu comentariul tău, Silvia. Chiar dacă în unele puncte nu suntem de acord, fiecare având părerea lui despre cât de lucid trebuie să fii în astfel de situații, propunerile tale sunt de bun-simț și folositoare, iar eu chiar o să urmez cel puțin două dintre ele. Mulțumesc!
Cu ce placere am citit comentariul tau, ai spus cam tot ce-mi statea pe buze si nu-si gasea exprimare..
Ma lassa paf stilul asta de a „sari cu gura” si de a judeca inainte de a actiona. De a dezbate daca a fost intr-adevar o fractiune de secunda, sau 2 fractiuni, sau 30, sau cat de mare a fost fractiunea. Ce placere sadica gasesc unii in a-l cauta pe cel care a gresit mai mult si a-l arata cu degetul… Macar de ar putea asta sa intoarca timpul inapoi si sa repare situatia initiala.
Daca toti medicii urgentisti ar sari cu gura pe marii accidentati inainte de a interveni, daca ar sta intai sa decida care nu a dat prioritate de dreapta/stanga inainte de a-i reanima pot sa bag mana-n foc ca sectiile de reanimare ar fi mult mai aerisite :)
In alta ordine de idei, nu e deloc rar aici in tarile de mai din vestul Romaniei sa auzi la megafoanele supermarketelor „micutul/micuta Cutare se afla la biroul central de informatii si isi asteapta mamica/taticul”. Iar intalnirile se lasa cu lacrimi de fericire si usurare, nu cu mustrari si cu „dac-ati fi fost mai atent…”
little, am eu trei remarci la comentariul tău, te rog:
1. Macar de ar putea asta sa intoarca timpul inapoi si sa repare situatia initiala. – Nu face asta, dar poate ajuta la preîntâmpinarea unei viitoare situații;
2. Daca toti medicii urgentisti ar sari cu gura […] – Diferența e că ce fac acolo medicii este meseria lor și pe lângă faptul că sunt plătiți pentru asta, au depus și-un jurământ în acest sens. Noi ăștia de sărim cu gura de pe margine nu avem nici o obligație față de părinții (atenție, vorbim despre amândoi) care au pierdut copilul. Putem fi empatici sau nu, unii aleg să da, alții să nu. Toți, cred eu, vrem binele copiilor.
3. nu e deloc rar aici in tarile de mai din vestul Romaniei sa auzi la megafoanele supermarketelor “micutul/micuta Cutare se afla la biroul central de informatii si isi asteapta mamica/taticul”. – Iar nu observi diferența, e vorba de GĂSIRI, nu de PIERDERI. Îți garantez că la nici un supermarket din vestul Europei nu se va da anunțul că s-a PIERDUT copilul (sau cel puțin nu ar trebui să se întâmple) pentru că este ÎMPOTRIVA unei reguli clare de securitate. Cum am scris și eu într-un comentariu anterior, am asistat la asta chiar în România, în București, într-un supermarket.
… o reactie ce ar fi fost de preferat si din partea angajatilor dar care ma bucura, desi concret nu inteleg nimic. sper doar, ca pe terenul dlui Eric M, sa reusim sa ajungem la o intelegere nu doar verbala si pe cuvant de onoare. de data asta , voi merge pe fapte,nu pe vorbe,asa incat orice mamica/parinte ajunge in vreun magazin decathlon sa nu treaca prin ce am trecut eu la capitolul securitate si siguranta.
din pacate, abia acum acum realizez ca nu am apucat sa multumesc bogdanei pt sprijinul atat de prompt si pt mana de ajutor pe care mi-a aruncat-o intr-o mare de usi inchise.
cu respect bogdana si observ ca, sa fi om, e lucru mare ….
Salutare, deși s-a spus cam tot ce era de spus despre acest subiect, mai vreau sa adaug și eu ceva.
Lucrez într-o firma care este prezenta pe toate continentele cu câteva mii de magazine. Ca și manager de magazin ești responsabil de foarte multe lucruri ce țin de securitatea & siguranța ta, a angajaților, a clienților. Printre punctele din manualul de securitate pe care trebuie sa le semnez ca am luat la cunoștință se afla și următoarea situație :”În cazul în care un minor se pierde în magazin, nu faceți public acest lucru.
Nu anunțați firmele colaboratoare (compania de paza/Cleaning, etc)!
Alături de angajații firmei……… începeți, în liniște, căutarea minorului. Nerespectarea acestei rutine se sancționează cu desfacerea contractului de munca.”
De ce se întâmplă asta? Pentru ca în lume au fost răpiți copii care au fost anunțați ca și „pierduti” prin magazine de către clienți, paznici, etc. Atunci când se pierde un copil trebuie sa știe doar un număr limitat de persoane.Nu tot mall-ul. Atunci când cineva găsește un copil pierdut putem anunță că s-a găsit un copil deoarece în acel moment este în siguranță.
Din punct de vedere al securității doamna de la decathlon a reacționat corect. Problema ei a fost ca nu a gestionat situația într-un mod diplomat.
Cat despre paznic… El este pus acolo sa urmărească posibilii hoți. Nu e treaba paznicului sa urmărească copii din magazin.
Scuzați greșelile, scriu de pe un telefon cu auto correct stupid.
Riscul ca un copil atat de mic sa dispara din raza ta vizuala exista intotdeauna, oricat „nu-l scapi din ochi”. I se pare amuzant sa fuga/sa se ascunda/sa nu raspunda chemarilor.
Ce optiuni ai? Sa stai acasa 24/7 – nu poti. Sa lasi copilul cu altcineva cand pleci la cumparaturi – nu poti intotdeauna. Sa te asiguri ca mergi intr-un spatiu in care ai sanse mai mici sa il pierzi si in acelasi timp sanse maxime sa fii ajutat sa il gasesti – pare optiunea cea mai rezonabila pentru mine. Si atunci vreau sa stiu daca Decathlon este un asemenea spatiu, sau trebuie sa il evit. Am impresia ca acesta este scopul articolului, asta vrea si autoarea, si Bogdana sa lamurim.
Si in timp ce e semn bun o prima reactie a celor de la Decathlon, raspunsul dlui Eric M. nu ma multumeste. Si, ca si Bogdana, vreau sa stiu concret ce isi propun sa faca in astfel de situatii. Atat timp cat in publicul lor de vanzari sunt intr-o mare parte parinti cu copii (inclusiv mici) si le ofera tot felul de distractii pentru a-i atrage in magazin (cum ar fi faptul ca pot folosi triciclete/trotinete/biciclete, se pot juca cu mingile si alte echipamente puse la dispozitia lor) – ma astept sa le ofere si ajutor pentru accidente sau situatii mai putin fericite, indiferent din vina cui se intampla. Vina si pedeapsa se pot stabili si aplica ulterior. Dar oare e prea mult sa ne asteptam la ajutor fara a fi insotit de comentarii gen „ce, eu ti-am pierdut copilul”?
Corina, eu astept sa vad ce rezolva Violeta, fiindca am ramas in contact cu ea, si zau, chiar astept o reactie oficiala, de la Decathlon Romania, nu de la centrul din franta, un comment scris de community managerul de la Decathlon International, tradus cu google translate si semnat sub alt nume. Nu se fac lucrurile asa, si sunt tare dezamagita. Initial am zis sa nu mentionez chestiile astea, ca le vad din panoul din wordpress, dar totusi….
Iata si punctul final in aceasta poveste, ce s-a intamplat la intalnirea dintre Violeta si reprezentantul magazinului Decathlon: http://bogdanadobre.ro/2014/10/28/punct-final-in-povestea-cu-incidentul-din-decathlon/
Astia suntem noi ,, nu e treaba mea!” si ” cine e vinovat de asta?”
Am inteles un lucru, de fiecare data cand voi intra inntr-un magazin am sa-mi imbrac copilul mai intai cu cea mai scumpa bluza sau articol din magazin….daca copilul dispare sigur bluza(articolul) va fi gasita.
In plus comentariile ma socheaza…doar cativa oameni normali la cap in tot sirul asta de comentarii in rest doar,,geniali perfecti”.
Well, eu am aprobat tot ce se putea aproba, in materie de comentarii, fiindca au fost destui care au avut un limbaj de nereprodus. si da, ideea cu pusul unui articol cu security tag pe copil chiar este o idee buna :)