Recunosc ca traiam intr-o ignoranta totala referitor la orele de religie, pana am aflat ca acestea se fac in tot ciclul primar, si-n ala gimnazial, si culmea si in cel liceal. Pana la urma este logic, fiindca am citit pe undeva ca anual sunt in jur de 12000 de absolventi de teologie si nu sunt atatea parohii in tara asta, cati sunt ei, deci implicit au nevoie de alte locuri de munca.
Eu inca nu am ajuns la scoala sa semnez hartia prin care trebuie sa imi exprim optiunea ferma de a NU o mai trimite pe Rebecca la ora de religie. Fiindca nu-i asa, materie optionala inseamna sa faci cerere ca NU vrei sa o mai duci, nu invers, cum ar fi normal in orice tara de pe planeta asta. Fiica-mea este singura care nu merge la religie, evident ca religia nu este ultima ora, cum ar fi logic si normal, ci este pusa undeva la mijlocul zilei, asa ca si-o petrece singura in biblioteca scolii.
Nu ca o intereseaza, de fapt este chiar fericita ca nu mai merge la religie, insa pe mine ma intereseaza mesajul discriminatoriu care este „sugerat” celor care aleg diferit.
In tot contextul asta, iata ca dincolo de declararea delfinilor ca oameni si alte initiative cel putin dubioase, Remus Cernea a venit cu o propunere de proiect legislativ laudabil: introducerea disciplinei „Etică și cultura civică” în trunchiul comun, în locul disciplinei „Religie”.
„Scopul disciplinei „Etică și cultura civică” este de a cultiva spiritul critic, raţionalitatea şi empatia în măsură să dezvolte un aparat critic de judecată morală propriu fiecărui elev, dar şi acela de a prezenta drepturile omului şi reperele instituţionale şi valorile fundamentale ale unei societăţi deschise şi democratice” – spune deputatul.
Da, avem maaari lipsuri la capitolul acesta, se vede foarte bine in generatia noastra, asa ca nu ne-ar strica o educatie civica, intinsa pe cei 13 ani preuniversitari.
„Din punctul meu de vedere, orele de religie nu ar trebui predate în mod confesional în şcolile publice, întrucât atunci ele ar reprezenta ore de îndoctrinare religioasă. În ţara noastră, din nefericire, la acest lucru am asistat în ultimii 24 de ani, generaţii întregi de copii fiind expuse sistematic riscului de a le fi afectate şi chiar înăbuşite formarea culturală şi dezvoltarea intelectuală armonioasă, din cauza îndoctrinării religioase la care au fost supuse pe parcursul a 12 ani în învăţământul preuniversitar.” Remus Cernea
Nu puţini s-au lăsat impresionaţi de poveştile din Biblie despre originea lumii şi a oamenilor, astfel că doar 14% dintre elevii din clasele VIII-XII consideră evoluţionismul corect şi 73% creaţionismul, conform unui studiu efectuat la iniţiativa Guvernului României acum câţiva ani.
Partea nasoala este ca desi a fost aprobat tacit in Camera Deputatilor, proiectul intra in dezbatere in comisiile Senatului care e si camera decizionala, si la cat de simpatic si bine vazut este Cernea nu vad vreun happy end pentru acest proiect.
Bottom line: proiectul ar fi un pas inainte. Nu isi propune sa elimine Religia, nici macar nu isi propune sa adauge Istoria Religiilor, desi ar fi mult mai interesant. Eu ii tin pumnii domnului Cernea.
Cateva linkuri interesante:
Un studiu IRES asupra perceptiilor privind religia si morala, din august 2013.
Un articol mai vechi Hotnews
Stirea prin care se anunta ca a trecut proiectul de prima camera
O cercetare a comportamentului religios, din 2011, a Fundatiei Soros
Am 25 de ani si am facut religie din clasa I pana in clasa a XII-a. In toti cei 12 ani am avut un singur (!) profesor care mi-a placut: deschis, foarte calm (eram in clasa a X-a si toti treceam prin perioada aia minunata de nespunere in fata unei autoritati), cu care puteam discuta si care ne spunea mereu ca Dumnezeu e iubire fata de toti semenii nostri. Toti, indiferent de sex, orientare sexuala, credinte religioase.
Nu ne punea sa tocim nimic, nici sa spunem rugaciuni, pur si simplu discuta cu noi tot felul de subiecte, de la contraceptie si sex inaintea casatoriei (nu condamna in mod explicit nimic, ne spunea ca e un subiect delicat si ca trebuie sa luam decizii mature in privinta asta), la modul in care ii tratam pe cei din jur. Sa nu mai zic ca discuta la fel de mult cu colegii mei de alta religie – si nu pentru ca incerca sa le demonstreze ceva, ci pentru ca ei chiar citisera Biblia. Vorbeau despre psalmii care le placeau cel mai mult, despre lucrurile pe care putem sa le facem ca sa schimbam lumea in bine. Chiar daca nu erau obligati sa stea la ora, veneau de bunavoie.
In rest, profa de religie din clasa I ne-a spus ca daca nu ne ascultam parintii si luam note mici ajungem in Iad. Profesorul de religie din clasa a XII-a, preot la catedrala din oras, avea o problema cu fetele si nesupunerea lor generala (adica faptul ca aveau pareri). Tot el m-a dat afara de la ora dupa ce i-am spus ca in scoli e interzisa discriminarea de orice fel si ca ar trebui sa o lase mai moale cu misoginismul. Dupa povestea asta, nu a vrut sa imi incheie media, era sa nu pot sa dau Bacul, s-a ajuns la director. A trebuit sa tocesc cele nu-stiu-cate-taine-ale-ortodoxiei pentru o lucrare scrisa, de 6 pagini, care mi-a salvat media.
Tot ce stiu/simt despre Dumnezeu am „invatat” (nu stiu daca e cuvantul potrivit, dar altul mai bun nu am la indemana) acasa. Nu la scoala. La scoala am invatat groaza fata de o divinitate razbunatoare, mandra, un fel de parinte care-ti da peste maini atunci cand nu le tii la spate.
Asa ca sustin din toata inima inlocuirea orei de Religie cu Educatie Civica sau Istoria religiilor. Asta ca sa ferim elevii de azi de cosmarurile legate de chinurile iadului, pe care eu le-am avut pana prin clasa a V-a.
Andreea, iti multumesc din inima pentru faptul ca ai comentat, chiar imi doream sa aflu parerea unui tanar care a trecut prin toti cei doisprezece ani de materie de religie. Iti multumesc!
Cu mare drag! Si eu iti multumesc ca ai adus acest subiect in discutie – e mare nevoie de o dezbatere pe aceasta tema, daca vrem sa se schimbe, in sfarsit, ceva.
Sincer, Andreea, nu as fi vrut sa am ocazia de a-l aduce in discutie. Si ca vorbeam mai devreme de Eliade, el m-a ajutat mai mult in a-mi gasi calea in credinta, decat au facut-o toti preotii cu care am avut contact. Si ceea ce mi s-a transmis in casa. Motiv pentru care nu inteleg aceasta incapatanare in a transpune si a formaliza ceva spiritual, fiindca efectul este zero. sau mai rau, distructiv.
Banuiala mea este ca peste ani si ani vom asista la o ostilitate foarte vizibila, fiindca nu poti sa transmiti ani de zile ideea de pacat, rau, iad, si sa scapi nepedepsit cu asta.
Ostilitatea asta exista deja – o vad la mine, o vad la prietenii mei, mare parte atei, restul agnostici. Bine, Biserica Ortodoxa are imaginea pe care o are din muuuult mai multe motive.
Ziceam insa ca e benefica dezbaterea pentru ca exista parinti – inclusiv ai mei – care au impresia ca orele de religie fixeaza valori si invataminte. I-am intrebat de ce si au zis ca ei simt ca au fost privati de dreptul unei relatii cu Divinitatea in copilarie (pentru ca trebuiau sa venereze pe altcineva, pe marele conducator, mai exact). Mi-as dori ca ei sa inteleaga ca tocitul unui manual nu te aduce mai aproape de Dumnezeu, iar oamenii care te pun sa tocesti manualul ala te fac de obicei sa iti iei campii. In directia opusa. Oricum, asta e ce mi-au zis ei.
Faptul ca iti trimiti copilul la ora de religie nu te face un parinte mai bun. Si nici nu iti ia din responsabilitatea educarii lui/insuflarii unor valori. Iar eu am simtit ca ai mei au lasat toate astea pe seama orei de religie/scolii in general. Cumva le-a fost mai usor.
Mie, bunica mi-a transmis niste valori mai solide decat a facut-o vreodata scoala. Si la fel a fost si cu relatia cu Dumnezeu (la care s-au adaugat si niste carti, cum spuneai si tu mai sus).
Iar am scris mult :) Sper macar sa fi fost cat de cat coerenta :)
ai scris perfect, si as face niste vizuale cu ceea ce ai scris tu, ca sa ajunga la cat mai multa lume!
Baietelul meu de 4 ani 1/2 merge la gradinita, in Grecia, la anul pre-pre-pregatitor (aici e putin altfel sistemul decat in Romania). E o gradinita privata, a se intelege, platesc undeva la 150 de euro/ luna pentru 4 ore/zi si mare mi-a fost mirarea sa-l aud pe fiu’miu spunandu-i tatalui sau ca dimineata isi fac rugaciunea (ei doi vorbesc in lb greaca, noi doi in lb romana).Si ii arata cum isi tine manutele si ce zice. Eu l-am intrebat apoi despre asta dar cum noi doi nu am discutat niciodata in lb romana despre asa ceva, nu a stiut sa-mi explice exact. Mi-a spus doar ca alunitele de pe corp ni le-a pus „Theouli” (Dumnezeutul, ar fi traducerea) pe corp ca asa le-a zis doamna educatoare si ne-a luat vreo luna sa-l convingem ca de fapt nu-i asa. La sedinta cu parintii am intrebat care-i faza si mi-au spus ca asta se face peste tot, pana la liceu, religia e obligatorie-n scoala si doamne feri sa nu-ti lasi copilul sa mearga pentru ca va fi asuprit de restul profesorilor. Adica suna de parca ar fi cu cateva etaje si mai jos decat ce se intampla in Romania. Evident, educatoarea a dat-o nitel intoarsa cand a vazut reactia mea si a sotului (grec, dar fara inclinatii religioase) si ne-a spus ca de fapt ea „saluta” toate credintele si ce fac ei dimineata e sa trimita „un gand bun catre puterea divina” (bla bla dupa umila mea parere). Acum a ramas sa-l educ eu pe copil acasa, adica sa-i spun si pareri de acolo si de aici si de peste tot, mai ca nu m-am apucat de recitit Eliade ca sa ma improspatez si eu nitel. Amin (ca ma ia cu ameteala doar cand ma gandesc la ce ma asteapta in urmatorii ani)
Pai cred ca Eliade e potrivit la orice ora si la orice varsta :) chiar, ce idee buna mi-ai dat…
Cred ca problema reala nu este predarea religiei, ci profesorii care transforma religia intr-o materie impovaratoare si plina de restrictii. Eu am facut religia la scoala si singurul lucru pe care mi-l amintesc este cum invatam noi Crezul si alte lucruri pe de rost, ca sa fim ascultati cum repetam ce toceam acasa, ca sa luam nota si sa scapam. Nu inteleg rostul de a chinui copiii cu asta, cred ca mai mult ii indeparteaza de Dumnezeu decat sa ii apropie.
Pe de alta parte am avut norocul de cunoaste un preot (in afara scolii) care mi-a „predat” cele mai frumoase lectii despre Dumnezeu. Fara amenintarea unor pedepse, ci doar cu insuflarea dorintei aceleia frumoase de a face bine si de a fi mereu un om mai bun. Daca un astfel de om ar preda religia in scoli as recomanda chiar 2-3 ore pe saptamana. :) Dar din pacate profesorii de religie uita deseori care este de fapt menirea lor acolo.
Nu cred insa ca proiectul de lege va fi aprobat pana la capat, cel putin sigur nu in timpul campaniei electorale.
Dorinta de a face bine si de a fi mereu mai bun sunt general valabile si tin de umanitate. Sunt niste virtuti care sunt propovaduite de toate religiile lumii si transced pana la urma orice credinta, fiindca, dupa cum am zis mai sus sunt unversal valabile. Iar ele se invata la educatie civica mai degraba :)
Toma s-a bagat sub banca la prima ora de religie si a stat acolo toata ora :) Bineinteles ca e ora a 2-a, si ca nu ne-a intrebat nimeni daca vrem sa participe. Am avut in schimb de ales intre ortodoxa si evanghelica si am ales-o pe ultima pe principiul ca nu exista raspuns corect la intrebarea „cee religie e mai buna?” si e bine sa aflam despre mai multe inainte de a lua o decizie de apartanenta si crez :) (Toma merge la scoala germana). Initiativa lui Cernea e minunata si sper sa aiba tractiune in urmatorii ani!
Logic si normal ar fi sa fim intrebati la inceput de an scolar. Logic si normal….
Buna!
Piticul meu in clasa 0, iar la prima sedinta, printre altele, doamna ne-a zis ca la inceputul orelor (nu la religie pt ca fac cu alt profesor) ii pune sa zica o rugaciune, sa se inchine, ca pe ea asta o linisteste etc. si ne-a intrebat daca sintem ok cu asta. Eu (m-am gasit eu sa deschid gura, normal) am zis ca, daca nu il obliga (pe al meu bineinteles) nu am nimic impotriva. NU vrei sa stii cati parinti s-au intors spre mine cu niste priviri ucigatoare, cum am indraznit oare!!!! Ups! Uite ca eu nu vreau sa fie obligat sa faca asta daca nu vrea el sa o faca.
Eu si piticul aveam deja de la gradi o experienta pe tema asta, cind m-am prins in ultimul an ca una dintre doamne ii cam obliga cu rugaciunile, religia etc. Am fost in excursie cu el si, normal, prima oprire a fost la o manastire (in defavoarea unor obiective pt care nu am mai avut timpul necesar, nu ma mir), unde intrati in biserica, l-am intrebat daca vrea sa stea la coada pt pupat icoane ca eu nu vreau. Nu vroia, dar cind am zis sa iesim din rand a inceput sa se vaite ca il cearta doamna daca nu sta, avea deja lacrimi in ochi si era disperat. Ghici pe cine imi venea sa bat!
Acum are la scoala un profesor despre care stiu de la cel mare ca-i haios, macar atat.
Sa invete despre religii…sint pentru, dar nu sa fie indoctrinati, asta e alegerea lui si a familiei lui
Auch, si pana la urma cum a ramas cu rugaciunea? Problema mare la mine era ca se va simti exclusa si Rebecca, insa momentan nu e cazul. Eu as zice sa stai de vorba cu el, sa faca asa cum simte. Daca el simte nevoia sa faca ce fac si ceilalti, asa sa faca, dar atat cat poate, sa inteleaga ca a face ce fac ceilalti nu e mereu cea mai buna alternativa. Poate cea mai comoda si calduta, dar nu si cea mai satisfacatoare sufleteste vorbind, nu crezi?
asa i-am zis si eu: nu e obligat sa se roage daca nu vrea, dar el e genul: sint cel mai cuminte din clasa ca sa nu iau pedeapsa :)) Tot de la gradi i se trage. Sa nu crezi ca e un oropsit acasa, dam pedepse si uitam de ele (rade si el de noi pe tema asta).
Azi dimineata am intarziat vreo 2 minute si ghici ce vad! Toti copiii in bancute, cu mainile la barbie, doamna in spatele clasei…ziceau rugaciunea. Ce sa mai zic…
Cel mai tare m-a enervat la sedinta ca nu s-a putut face in asa fel incat sa isi poata lasa cartile la scoala (ca multe alte clase) pe motiv ca doamnei ii ia prea mult timp sa le imparta si nu isi permite sa piarda din ora. Dar pentru rugaciune este. Cum dau eu numai peste doamne religioase :))
uitam ce inseamna religia , o adunare de mituri si legende care trebuie sa devina mod de viata pentru copii nostrii?