Ieri am aflat si eu de la Petronela ca toate listele facute de mine de-a lungul ultimilor ani poarta un nume in terapie: lista lui Crusoe. Mai multe puteti citi la ea, are un articol extrem de direct si pe alocuri naucitor. After all, asa e ea, e unul din motivele pentru care revin iar si iar sa o citesc.
Eu le-am facut instinctiv. Au fost multe momente in care exercitiul de a le face mental m-a ajutat enorm de mult, mai ales in clipele in care eram atat de la pamant, incat nu mai gaseam niciun lucru de care sa ma agat. Da, maternitatea vine si cu treburi din astea, pe langa norisori roz pe care se presupune ca trebuie sa plutim. Asteptarile celor din jurul nostru sunt legate nu numai de posibilitatile noastre de a performa fizic, cat mai ales psihic.
De cele mai multe ori proaspetele mame sunt intr-o bula de singuratate, care este dublata de presiunea de a face totul asa cum trebuie, conform asteptarilor proprii, dar mai ales ale celorlalti. Da, uneori mai sunt vocile care iti spun ca nu trebuie sa te zbati atat, ca nu iti va ridica nimeni statuie daca te jertfesti pe altarul maternitatii, insa pentru unele, me included, asta ar fi echivalat nu cu un abandon, ci cu acceptarea ideii ca am esuat lamentabil. Dincolo de presiunea externa, la mine a fost enorm de multa presiune pusa de mine insami.
La toate astea se adauga noptile nedormite, care poate-s cele mai crunte forme de tortura. Privarea de somn te transforma intr-o fiinta cum nu ti-ai imaginat ca ai putea deveni vreodata. Daca am fost neom o perioada buna de timp, asta a fost motivul principal si el a fost si catalizatorul care le-a hranit si pe celelalte.
Este o perioada in care totul este un carusel. Cu momente de high, putine si scurte ca durata, insa extrem de intense si cu multe momente de low, si uitandu-ma acum inapoi, nu stiu cand era mai rau. Cand ma chinuiam sa ma ridic, sau cand constientizam ca ma duc inapoi in jos.
Un exercitiu bun, excelent as zice, a fost acela de a scrie. Mare parte din texte au fost scrise pentru mine. Pentru mine, aia nelogica, pierduta, slaba si slabita, nedormita, epuizata, sleita si stoarsa. Scrise de mine, aia care eram candva, logica, treaza, deschisa si realista.
Insa cel mai bun si cel mai bun exercitiu a fost sa incep sa fac listele alea. La orice ora din zi si din noapte, spuse in capul meu ca niste rugaciuni, pana au devenit parte din mine.
E greu sa te obisnuiesti sa lucrezi in directia lucrurilor bune din viata ta. Suntem construiti, crescuti, educati (ma depaseste, inca nu am un raspuns la motivul adevarat) sa vedem ce NU merge, ce NU e bine, ce NU avem. In contrapartida, in raport cu ceilalti vedem ce merge la ei, ce au ei, ce fac ei si asa mai departe. Din toata discrepanta asta se naste un sentiment de frustrare ce creste in timp, fiindca tot raportandu-ne la ceea ce ne este extern, nu ceea ce este in interiorul nostru, ca si nevoi, motivatii, si nereusind sa le atingem, nu facem altceva decat sa ne crestem gradul de nemultumire, fata de noi, fata de propria persoana, fata de capabilitatile noastre. Odata ce am realizat asta si am facut switchul mental, a devenit mult mai usor. „Usor” este un termen relativ aici si cam hazardat, poate mai potrivit ar fi „realizabil”
Repet, le-am facut instinctiv. Initial mi s-a parut o idiotenie, a fost ca si cum m-as fi obligat sa imi opresc visurile in loc, sa ma plafonez, sa ma multumesc cu putin. Ulterior am realizat ca de fapt nu fac altceva decat sa imi asez mintea, sufletul, viata, dorintele si asteptarile intr-un fagas adaptat, potrivit momentului respectiv. Ideea de „e vreme pentru orice” a prins viata, i-am priceput cu adevarat sensul si odata cu asta a venit si „eliberarea” mea.
Listele le fac si acum. Nu chiar zilnic, insa mi-au intrat oarecumva in sange, s-au transformat intr-un mod de a gandi, care m-a ajutat in multe directii si ma ajuta zi de zi.
Nu e bullshit motivational, nu e nici macar vreo incercare de a mea de a convinge pe cineva ca listele astea sunt salvarea si mantuirea, e doar zambetul ramas dupa ce am aflat ieri ca uneori e bine sa ne ascultam vocea interioara si sa ii urmam ideile, oricat de cretine ni s-ar parea la un moment dat.
Sursa foto: Dreamstime.
