Ieri a sunat Mosul la usa. Cu trei cadouri pentru pitici, fiecare in pungulita lui, fiecare cu destinatar dinainte desemnat, fara drept de apel sau posibile contestatii. Le-am preluat, m-am bucurat ca un copil la fiecare dintre ele, de parca ar fi fost pentru mine si intr-un final cand mi-am revenit in simtirile de adult responsabil, serios si anost, le-am asezat frumos sub brad, asa cum ar face orice Mos care se respecta.
Prima care a ajuns acasa a fost Chiti. Care a ochit imediat noutatile din sufragerie, si s-a aruncat direct pe obiectul care NU ii era destinat.
„Il vreau, il vreau, awww ce dragut e, nu vreau cu printese, nu mai sunt de printese (right, de-aia imi aud de trei luni incoace ca vrei lego cu merida, si cu rapunzel, si cu cenusareasa si cu toate la un loc daca s-ar putea….) imi tot spunea ea, strangand la piept cutia ce adapostea lampa in forma de Mickey.
„Citeste, pisica, ce scrie pe cartoline, aia este a lui Radu. Si oricum, cum vrei sa ii dau lui Radu o lampa cu printese?
„Mmmmnuuu, nu e drept, de ce eu trebuie sa primesc mereu cu printese?”
Se face 1:00 si ajung acasa de la gradi si baietii. Ii duc de mana, cu ochii inchisi pana la brad, sa le arat ce surprize se ascund acolo. Tragedie, amandoi se arunca pe lampa cu Cars. saracul Mickey e complet ignorat. Ii spun lui Radu ca lampa cu Mickey e pentru el, el „nuuuu, vau cu Meme (McQueen)”. Eu il scot pe nefericitul Mickey din cutie, ii arat, „uite ce simpatic e, uite ce moale e (si chiar asa si este!!!), uite cum i se aprinde capsorul, e cea mai smechera lampa dintre toate trei”, ce mai, nimic nu functioneaza, copilul isi incruciseaza bratele, isi lasa barbia in piept si arboreaza cel mai botos chip cu putinta. Din cand in cand mai strange din ochi, metoda perfecta de a produce niste lacrimi cu viteza luminii.
Ma intorc catre David, care nu scosese pana atunci niciun sunet si isi monta tacticos lampa ce ii fusese destinata si incerc marea cu degetul. „David, nu-i asa ca e dragut Mickey? Nu iti place mai mult decat lampa cu Cars?”.
„Nu” vine raspunsul sec si evident, asteptat.
„Sigur?” mai fac eu o incercare
„nu” se reia raspunsul
„Ce „nu”? Sigur nu iti place, sau nu esti sigur?” ma fac eu ca nu am inteles cum sta treaba cu cel de-al doilea „nu”
„Nu, nu imi place Mickey!” si dupa vreo cateva secunde, in care tensiunea crescuse la cote maxime, isi ridica incet privirea catre mine si imi zice: „dar imi place mai mult a lui Chiti”.
„Puiu lui mama, a lui Chiti e cu printese, esti sigur, sigur, sigur ca pe aia o vrei?” il intreb eu, cu niste ochi mari, nevenindu-mi sa cred cat de miraculos se aliniasera planetele si cum o asemenea decizie avea sa calmeze toate spiritele.
Si uite asa, lampa cu printesele a ajuns de la Chiti la David, lampa cu Mickey a ajuns de la Radu la Rebecca si lampa cu Cars a ajuns de la David la Radu.
The end. Happy end.
Trecand acum la chestii serioase, lampile astea de la Philips sunt absolut senzationale, fabuloase si nu mai am cuvinte. Eu m-am indragostit de lampa cu Mickey, din punctul asta de vedere o inteleg perfect pe fiica-mea, care l-a luat pe Mickey si ieri la antrenamentul de tenis, sa il arate instructorului, si l-a luat si azi dimineata la scoala sa se laude cu el.
Pot fi un cadou excelent de pus sub brad, credeti-ma, copiii vor fi topiti dupa ele, le gasiti in eMAG si in Altex in mai multe variante, cu personajele din Monsters’ University: Sulley si Mike, cu Ariel sau Cenusareasa, cu Cars sau Planes.
Detalii suplimentare aveti pe site-ul producatorului.
