Sunt crestin, am fost crescut intr-o familie crestina. Cred in Dumnezeu, ma rog, respect anumite traditii si obiceiuri crestine si atunci cand simt ca am nevoie de asta, merg la biserica.
Niciodata insa, chiar de mic copil, nu am putut intelege care este legatura dintre credinta si dorinta de a face pe altul sau de a te face pe tine sa suferi, nu am inteles de ce trebuie sa fi pedepsit sau sa te pedepsesti singur, de ce trebuie sa faci anumite lucruri doar pentru ca asa spune cineva (un preot, un predicator, etc).
Am ales mereu si de fapt asa am fost invatat de bunicii si parintii mei, sa decid singur care este calea de urmat in ceea ce priveste religia. Am ales sa citesc, sa caut singur sa inteleg ce este religia, am ales sa nu cred (doar) in ceea ce spune un preot, in cutume, in predici, in vorbe.
Ceea ce s-a intamplat ieri in Paris este tragic, este anormal, este intr-un fel de neinteles. Ceea ce ma sperie pe mine insa cel mai tare este faptul ca am vazut si citit multe reactii si comentarii ale unor oameni educati care spun si cred ca jurnalistii de la Charlie Hebdo i-au provocat pe atentatori.
Ma sperie ca exista oameni care spun ca exista o limita a liberei exprimari, ca exista o limita a libertatii presei, ca exista oameni care de fapt nu inteleg ca limita este a puterii lor de intelegere, a capacitatii lor de a accepta. Fundamentalismul si fanatismul religios sunt teme recurente in istoria religiilor.
Ma sperie faptul ca in jurul nostru, aici in Romania, langa noi, exista oameni atat de inchistati, atat de limitati incat spun ca ceea ce s-a intamplat este o pedeapsa pentru jurnalistii care au ras de religie si de lucruri sfinte.
Sunt ingrozit de faptul ca inca odata, din nou, am dovada clara a lipsei extreme de educatie in Romania.
Eu sunt Radu si va provoc sa va treziti. Uitati-va in jurul vostru, deschideti-va ochii, deschideti-va mintea! Dumnezeu, Mahomed, Isus, Yahve, Buddha etc . sunteti de fapt voi.
Radu, e evident ca nu poti scrie chiar tot ce vrei tu, anumite lucruri te vor opri sa faci asta. Te vei feri sa jignesti cu buna stiinta pe cineva, nu iti vei bate joc de altul si mai ales nu iti vei bate joc de ceea ce are cineva mai sfant, orice ar fi acel lucru (Hristos, Mohamed, mama, copilul, etc). Nu cred ca nu esti de acord cu asta. Exista o limita a liberei exprimari, e a bunului simt. O calca cei lipsiti de caracter.
Nu trebuie sa faci ce spun altii, daca poti sa alegi asta.
ce s-a intamplat in Paris e deosebit de tragic, dar din pacate era previzibil.
Daca scurmi intr-un ciub cu viespi, pana la urma vei fi intepat.
Daca te iei de vecinul mai iute la manie, poate te vei alege cu o bataie.
Daca copilul tau te toaca la cap o zi intreaga, pana la urma vei tipa la el, sau macar vei ridica vocea.
Ceea ce s-a intamplat nu e o pedeapsa, ci o consecinta .
De ce ma faci lipsita de educatie, inchistata, fundamentalista?
iar ultima propozitie nu o inteleg de nici o culoare, doar asa ca o figura de stil.
Tu esti Charlie?
De ce ti-ai bate joc de Mahomed? e cool?
Nu e o scuza pentru cele intamplate, dar daca te joci cu focul ai toate sansele sa te arzi. Si din pacate inteleg ca Charlie hebdo se juca cu indarjire.
M, cred ca incurci si amesteci lucrurile.
In primul rand, e evident ca in calitate de jurnalist, scriitor, blogger, etc. poti scrie si desena absolut tot ce vrei mai ales daca cineva te citeste. Daca te vei feri de ceva e alegerea ta exact la fel cum e si cea de a crede in Dumnezeu, Mahomed sau in orice altceva.
Bunul simt e al fiecaruia dintre noi si e relativ. Bunul meu simt nu e acelasi cu al tau, sper ca esti de acord cu asta. Limita liberei exprimari este alta la fiecare din noi, ba mai mult, poate fi alta la aceeasi persoana in functie de moment. Hai sa te intreb ceva: ai injurat vreodata pe cineva sau altfel ai fost vreodata pe un stadion?
A spune ca cine incalca limita liberei exprimari e lipsit de caracter e cel putin deplasat. Care limita? A cui e aceasta limita?
In al doilea rand nu inteleg ce vrei sa imi explici. Schimba ceva faptul ca ceea ce s-a intamplat nu e o pedeapsa ci o consecinta (eu nu am mentionat nicaieri ca nu ar fi o consecinta)? E cumva mai de inteles, de acceptat sau normal ceea ce s-a intamplat pentru ca a fost o consecinta a felului in care au inteles sa satirizeze oamenii aia religiile (nu doar pe cea musulmana) si politicul?!?
Ai citit vreodata, ai avut curiozitatea de a privi ceea ce desenau acei oameni? Ti s-ar parea normal, pastrand limitele, ca 2-3 tigani sa intre in redactia TNR, Catavencu sau Kamikaze si sa hacuiasca niste ziaristi pentru articolele de satira scrise?
‘M, si daca cineva, oricine, isi bate joc de credinta ta, il impusti? Scoti pusca la el si tragi?
Lasand la o parte ca, poate mai mult decat musulmanii, catolicii ar fi trebuit sa se deranjeze de ceea ce scria Charlie Hebdo.
Ca femeie, am experimentat si experimentez ale mai misogine si mai rautacioase glume; mai mult, injuraturi, aluzii, pipaieli. Pai, de ce nu-i omoram si p-aia de ne trimit bancuri cu blonde, pe aia de ne injura in trafic, sau pe cel care mi-a zis intr-o dimineata ca mi se vede o tzatza (de sub fular).
Daca religia e ultima frontiera pentru tine, pentru mine e maternitatea. Pai, cate mame ar trebui sa ii omoare pe americanii aia care fac glume din alea „Yo mama is so fat she sat on an iphone she made the ipad/she wear a sock for every toe” etc etc. Si, totusi, eu mai si rad la glumele astea.
Nu am tinut nici o secunda partea atacatorilor, e evident ca nu au facut bine.
Am spus doar ca jurnalistii stiau foarte bine cu cine au de-a face si totusi i-au dat inainte cu ironiile, fara sa aiba nici un scop nobil.
Caricaturile cautau sa jigneasca pur si simplu. Nu abandonau nici o lupta daca nu le publicau.
De la crestini nu se asteapta nimeni la represalii, doar ei predica iubirea vrajmasului. Cu musulmanii insa e alta poveste.
Da , limita e relativa. In ceea ce priveste religiile, ar trebui sa fie clara. Se cheama blasfemie cred.
Si nu cred ca iti ofera libertate calitatea de jurnalist sa scrii mizerii. (au si ei un CNA?) Iar atunci cand public (nu eu, un jurnalist ipotetic), am grija (sau asa ar trebui) sa nu injur, chiar daca acasa la mine o mai fac.
Repet, nu mi se pare deloc normal ce s-a petrecut, cred insa ca au cautat-o cu lumanarea.
Si, asa cum spune Radu, amesteci lucrurile si asta e periculos, pentru ca mesajul suna, in final, ca o scuza pentru crima aia oribia. Una e ca ti se pare tie ca aia au mers prea departe (chestiune discutabila), alta e ca AU FOST MASACRATI DOISPREZECE OAMENI! Aia i-au scos la lectie minutios, i-au strigat pe nume si prenume si i-au impuscat, unul cate unul!
Se cheama „blasfemie” pentru aia care cred. Pentru aia care nu cred si e tot dreptul lor sa nu creada, se cheama GLUMA! Uita-te aici sa vezi, asa, proportional vorbind, cam cat anti-islam era in ultimul numar din Hebdo: https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/01/09/charlie-hebdo-o-decriptare-completa-pagina-cu-pagina-a-ultimului-numar/. Cauta in arhivele lor, sa vezi cat misto fac si de catolici, si de stanga, si de dreapta, si, iaca, nu i-a mai sugrumat nimeni, pana la teroristii astia, care asta au avut in cap: sa bage frica-n occident inca o data. Cum vine asta, unii au mai mult drept sa omoare, ca ei sunt mai sensibili?! In lumea in care traim, astia sunt bagati in institutii dedicate, precum ospiciul, sau puscaria, daca nu se pot controla. Nu umbla cu Kalasnikoavele pe bulevard si li se gasesc scuze pentru asta.
Si e suprinzator cum, in tara (lumea) in care toti se lezeaza de politically correctness, ca nu le mai da dreptu sa faca glume groase si mitocanesti, s-au trezit toti, dintr-o data, ca aia glumeau prea tare si prea apasat.
Dincolo de ce spune M, ce mi se pare mie cumplit de trist si de nedrept e ca tot mai multi tineri nascuti din emigranti devin fanatici din astia. Parintii lor au plecat de acasa, au plecat dintr-o lume pe care nu o mai asimilau ca fiind a lor din varii motive, iar propriii copii le tradeaza eforturile si sacrificiile, luand calea asta a fanatismului.
Stimate domn, draga Radu,
As fi vrut sa las un scurt comentariu: aveti respectul meu.
Insa persoana care a comentat inaintea mea ma obliga sa scriu inca cateva randuri.
Sunt profund intristata de comentariile de genul celui scris de dumneaei, si sunt uimita sa vad ca ele vin aproape exclusiv din Romania.
Aici, in Franta, nu trece multor oameni prin cap ca asasinatele de la Charlie Hebdo au fost cautate cu lumanarea. Caricaturile (de presa) sunt prin definitie ironice. Este libertatea noastra fundamentala sa exprimam ironia. Ironia nu este jignire, si nici blasfemie.
Charlie Hebdo a publicat caricaturi cu profetul Mohamed, cu Dumnezeu, cu Isus, cu Papa, cu americani,cu policieni, politisti, preoti… Toate sunt amuzante.
Je suis Charlie trebuie predat la scoala. Si nu numai la scoala, in Romania, o spun cu parere de rau.
Draga Bogdana,
Imi cer scuze pentru acest mesaj rau organizat, scris cu multa emotie.
Primul pe blogul dumneavoastra (al tau, cu permisiunea ta).
L
Luciana, Radu, si eu de ieri sunt intr-o fierbere de nervi cand imi vad unii cunoscuti spunand ca si-au cautat-o ziaristii, caricaturistii francezi…Pur si simplu nu pot accepta asa ceva. Aproape ca inca nu-mi vine sa cred ca sunt atat de multi oameni care cred ca au scuze atacatorii. De parca pretul pentru o jignire ar putea fi viata unui om.
repet, atacatorii nu au scuze!
va trimit niste articole, poate sunt mai clare
http://activenews.ro/de-ce-nu-sunt-cu-charlie_1879912.html
http://bogdanstoica.ro/blogul/item/20645-martirii-falsi-de-la-charlie-hebdo
https://alexandruracu.wordpress.com/2015/01/07/scuze-dar-eu-nu-sunt-charlie/
voi ati vazut caricaturile Charlie hebdo? Trecand peste jigniri, sunt complet tembele si jenante. Amuzante? poate pentru un anumit public.
M, cu tot respectul, toate cele 3 articole sunt din punctul meu de vedere aberatii. Repet ceea ce am incercat sa-ti explic: ce legatura are calitatea caricaturilor cu ceea ce s-a intamplat?!
Oamenii aia au satirizat poate la fel de mult si alte biserici si culte.
As putea sa iti mai dau si alte exemple dar scuza-ma, nu cred ca vrei sa intelegi ceea ce incerc sa spun. Totusi o sigura intrebare mai am: despre cei 4 oameni care au murit in magazinul ala ce parere ai? Erau la locul nepotrivit? Erau in magazinul nepotrivit? Au avut ghinion? Poate ca citeau si ei Charlie Hebdo si divinitatea i-a pedepsit? Poate ca de vina sunt tot ziaristii sau vreuna din caricaturile lor?
PS: nu mai trimite, te rog comentarii cu link-uri in ele pentru ca intra automat in spam
Nu are nici o legatura calitatea caricaturilor cu intamplarea, era un comentariu la parerea Lucianei.
Au satirizat mai multe lucruri, amenintari cu moartea le-a adus doar unul.
Ce parere vrei sa am de cei 4 oameni? Vorbeam de atacul la CHebdo.
Eu ma mir ca nu intelegi, tu te miri ca eu nu inteleg. Eu gandesc asa cum scrie in aberatiile alea de articole.
Cred ca suntem paraleli.
Toate cele bune!
Draga M.,
Nu este in discutie calitatea caricaturilor, ci dreptul de a le publica intr-o tara laica, deschisa, libera.
Draga Gabriela,
Iti multumesc pentru acest mesaj. Vreau sa cred ca traiesti in Romania si ca nu esti singura care gandesti asa. Alaturi de Radu, si cred ca si de Bogdana. Imi e teama sa mai deschid articole de presa romaneasca.
JM Le Pen a facut azi o declaratie incredibila. Va alimenta reflectiile romanesti, din pacate.
O sa merg maine la manifestatie, si, cu voia voastra, o sa va povestesc de acolo.
Cu prietenie,
L
Luciana,
Tu ai spus ca sunt amuzante. Parerea mea a venit ca o continuare a parerii tale.
dreptul de a le publica ar fi trebuit discutat de catre sefii religiosi locali cu statul, ca sa nu se ajunga la asa nenorocire.
Eu nu sunt Charlie! nu simt nici cea mai mica dorinta sa-mi bat joc de ceea ce au altii sfant! nu inteleg de ce ei au insistat, desi functionau de ceva vreme paziti cu politia.
M, daca asta e parerea ta inseamna ca discutam despre lucruri total diferite si avem viziuni diferite. Prin acest comentariu nu faci altceva sa intaresti ceea ce eu am scris in articol.
Numai bine!
Ai dreptate M, eu am scris asa. Caricaturile au ca obiectiv ironia, despre asta e vorba. Ironia nu e ilegala, cel putin in Franta. Tu ai dreptul sa nu iti placa, ei aveau dreptul sa le publice.
Eu cred ca „eu nu sunt Charlie” este primul pas spre obscurantism.
Cred ca celor care le trece prin cap ca caricaturistii au cautat-o cu lumanarea ar trebui sa taca. Macar cateva zile, sa astepte, sa inteleaga.
Eu cred ca nu putem sa nu fim Charlie. Pur si simplu, pentru ca apartinem lumii civilizate.
Te rog sa nu consideri ca te ofensez, M. Ai dreptul sa te exprimi si iti respect acest drept. Tot ce scriu este acompaniat de o mare, mare tristete.
As fi vrut sa pun un link spre un articol extrem de interesant pe care l-am citit zilele astea… ca raspuns celor ce sunt de parere ca victimele si-au cautat-o cu lumanarea. Din pacate nu-l mai gasesc.
Dar ideea de baza a articolului e explicarea conceptului de „libertate de exprimare”, unul din marile progrese pe care le-am castigat si noi in ’89. Ideea e ca justitia, in nenumarate cazuri, a recunoscut dreptul de a jigni si de a face blasfem ca o consecinta a acestei libertati de exprimare de care e nevoie pentru ca o societate sa functioneze sanatos. Singura exceptie la libertatea de exprimare sunt instigarile: la rasism, la violenta, incurajarea sau laudarea unor evenimente periculoase (de genul Holocaustului). ATAT ! Restul intra sub libertatea de exprimare, chit ca ofenseaza pe cineva.
Poti sa nu fii de acord cu ce au spus sau desenat acei jurnalisti, poti sa spui ca tu nu ai face asa ceva, din constiinta sau din alte motive, e fundamental insa sa le sustii dreptul de a o face. Si mai ales de a o face fara sa vi se para „explicabil” sa fie ucisi pentru asta. Voltaire spunea, acum cateva sute de ani deja, „Nu sunt de acord cu ce spui, dar ma voi bate pana la moarte pentru ca sa ai dreptul sa o spui.”
Fara sa mai vorbim de faptul ca niciodata caricaturile lor nu veneau gratuit, erau intotdeauna un raspuns la un atentat, la o amentintare grava a vreunei libertati etc. SIinici nu erau intreptate exclusiv spre religia celor ce au trecut la actiune, toate religiile si personalitatile politice au avut dreptul la acelasi tratament. Ca le considerati de prost gust e altceva, gustul e ceva subiectiv si discutabil.
Si, apropo de cautatul cu lumanarea, victima unui viol pe strada si-o va fi cautat-o si ea cu lumanarea pentru ca purta o fusta mai sus de genunchi ? Sau ca nu purta voal pe cap (varianta a aceleiasi idei intr-o alta cultura) ? Mi-e greata.
Am ramas stupefiata sa vad bloggeri pe care ii citeam cu drag, ca ii condamna pe cei ucisi si ca, intr-un fel le dau dreptate criminalilor…. Total deplasat!