Odata devenita mama, printre primele schimbari majore vazute la mine in relatiile cu alti oameni am remarcat dorinta de a-mi impartasi experientele. Intre timp s-a mai atenuat la mine aceasta tendinta, pana undeva spre disparitie, si asta pentru ca, oricat m-as chinui sa gasesc modele pe care sa le transmit mai departe, fie sub forma unor lectii invatate the easy way, sau poate the hard way, nu am reusit inca sa gasesc o forma in care sa le cuprind si zilnic mai vad cum mi se mai darama cate un mit :). Da, exista blogul acesta, da, impartasesc in continuare, mult mai rar, dar inca o mai fac, insa nu pot spune ca este ceva ce eu dau mai departe catre restul mamelor. Daca experienta voastra s-a schimbat in bine sau s-a imbogatit in urma citirii acestui blog nu pot decat sa ma bucur si sa simt un imbold in plus de a merge mai departe :)

Indeajuns despre mine insa, fiindca acest articol nu este despre mine, ci este despre felul in care cateva femei chiar au gasit acel mulaj si melanj perfect adaptat in care sa isi transmita mai departe catre alte mame o parte din cunostinte, experiente si lectii invatate.

Asa au luat fiinta doua concepte, dedicate mamelor, pe care le admir cu toata deschiderea si nu numai pentru ingeniozitate, cat mai ales pentru faptul ca in sfarsit s-a constientizat o nevoie foarte stringenta. Mamele nu-s mai speciale, sa stiti. Nu suntem nici mai cu mot, nici mai fara mot. Insa toate trecem prin niste faze (perioade) mai lungi sau mai scurte, in care ne este extrem de dificil sa impacam toate rolurile ce ne-au fost daruite. Bonus, timpul, care ne devine uneori dusman si aproape niciodata prieten. pe de alta parte, din toate partile ni se transmite prin diverse cai, sa nu ne neglijam, sa avem grija de noi, este nevoie de „me-time”. As prefera sa nu intru aici in detalii, discutia este prea ampla, fiindca acel „me-time” ne este poate si prea mult inoculat, si pana la urma este un detaliu mult prea intim si personal, iar unele persoane chiar nu simt nevoia de acel „me-time”.

De rasfat totusi parca avem toate nevoie, nu tot timpul, gosh, ar fi perfect sa o tinem intr-un rasfat permanent, nu? :) (eu una sigur nu m-as supara!) si de ce nu am putea schimba intelesul sintagmei „me-time”?

Cam asta incearca sa faca atat Ana Nicolescu – Mamica Urbana, cu al ei Parenting PR, dar si Ana Maria Zamfir cu al ei Yummy Mummy Beauty Salon.

Parenting PRAna a pornit Parenting PR in ideea ca noi, mamele nu avem timp, insa avem nevoie de o organizare brici. Avem nevoie fie sa ne redefinim stilul vestimentar, odata devenite mame, fie sa il armonizam cu noua postura. Avem nevoie de eficienta dar si cumpatare cand vine vorba de achizitii noi, fiindca bugetul ni se diminueaza drastic (after all, dupa nastere ne entuziasmam garantat de 100 de ori mai mult in fata unei rochite cu o bufnita pentru copila, decat in fata unui sacou ultimul racnet pentru noi). Avem nevoie ca atunci cand ne machiem sa o facem rapid, corect si de efect, fiindca, nu avem timp deloc-deloc si unele dintre noi nu ar renunta la un strop de makeup inainte de a iesi din casa (culmea, eu am inceput sa ma machiez abia dupa cel de-al treilea copil, si asta nu ca sa maschez cearcanele :P). Avem nevoie de organizare in dieta, alimentatie fiindca odata devenite mame, devenim primul exemplu pentru copiii nostri, care vor face ceea ce vor vedea, nu ceea ce vor auzi, iar eu, desi mananc sanatos, mananc complet haotic si nu stiu de unde sa apuc nodul gordian. Acelasi „shift” are loc si in ceea ce priveste sanatatea. Nu stiu ce fel de revelatii ati avut voi, insa eu am fost o perioada lunga de timp coplesita de responsabilitatea de a avea grija de mine inainte de toate, fiindca mai exista inca trei vieti care sunt indisolubil legate de a mea. Iar fiecare dintre noi este unica, in preferinte, alegeri, decizii, constitutie, etc., si de aici si pana la „Esti unica, alege personalizat” nu a mai fost decat un pas, care deja a fost facut, luand nastere o echipa de zile mari, compusa din Gabriela Urda, Sinziana Iaru, Ruxandra Constantina si Claudia Buneci.

Pe mine m-a vizitat Gabi Urda deja, si maine dimineata ma va vizita Sinziana. Cand m-a intrebat Ana daca sunt dispusa sa o primesc in casa pe Gabi, i-am raspuns aproape instant ca „da”, fara sa stau prea mult pe ganduri. Abia cu vreo doua zile inainte de vizita ei am realizat de fapt ce avea sa se intample. Aveam sa primesc in intimitatea dormitorului meu o persoana complet straina, al carei job era sa imi inspecteze tot dulapul, sa imi spuna poate sa arunc tricoul preferat sau cine mai stie ce. Eram la momentul respectiv pe bicicleta, imi faceam „inviorarea” zilnica si ma uitam in dulapul meu, situat pe peretele opus al camerei, moment in care am avut un mic atac de panica, realizand ca nimeni, din adolescenta incoace, nu si-a bagat nasul in dulapul meu. In secunda doi am realizat ca Gabi are un job extrem de dificil, ca pana la urma nimic nu e mai complicat decat sa schimbi pe ici pe colo cate ceva in stilul vestimentar al unei femei.

Doua zile mai tarziu a venit Gabi, cu care, instantaneu, am simtit ca pot relationa si ca imi poate fi o sursa de inspiratie exceptionala. Ceea ce ar fi trebuit sa fie o intalnire de doua-trei ore s-a transformat in una de vreo cinci ore, niciuna dintre noi nestiind unde a fugit timpul. Spre mica mea dezamagire a plecat fara sa imi demoleze vreo piesa din dulap. Spun „mica” dezamagire, fiindca o parte din mine jubila la gandul ca am primit confirmarea unei experte ca am un stil vestimentar bine conturat care nu are nevoie de ajustari sau schimbari. Am aflat si ca oricat as incerca sa intru in „tendinte” si „norme” nu prea imi iese. Da, imi mai cumpar chestii pe care le poarta toata lumea, ca sa fiu si eu in pas cu moda, insa toate ajung in niste colturi uitate, tocmai pentru ca nu ma caracterizeaza sa fiu in ton cu lumea. Mi-a placut enorm la ea ca vede dincolo de propriile preferinte stilistice si ca nu incearca sa incadreze persoane in niste tipologii agreate de ea. Recomandarile pe care le face le face dupa ce se duc discutii lungi (cinci ore, da?) in care cred ca am trecut prin absolut tot, de la mancare, sport, muzica, filme, you name it. Citeste extrem de bine oamenii si o face intr-un stil deloc deranjant, ba chiar simti nevoia de a-i impartasi si mai mult, si mai mult. A fost mai mult decat un „shopping la tine in sifonier”, a fost o experienta completa, si inceputul unei prietenii frumoase. Si unde s-a dus stressul meu cu „vai, cum sa las eu un strain sa isi bage nasul in dulap la mine”? Habar nu am, cert este ca dupa vreo ora de warm-up in care am stat la o cafea de vorba cu ea, muream de nerabdare sa o duc sa imi vada dulapul :)

Si daca sifonierul meu nu a avut de suferit, in urma sesiunii cu Gabi cred ca maine lucrurile vor sta altfel la makeup, insa abia astept, sunt deja pregatita sa absorb cat mai multa informatie de la Sinziana.

Nu am cuvinte indeajuns de frumoase incat sa imi exprim aprecierea pentru acest pas curajos facut de Ana si de partenera ei, Ioana. Este curajos, fiindca nimeni nu a pasit pana acum pe aceasta „terra incognita” de la noi, reprezentata de zona de mame, insa nu imi puteam imagina pe cineva mai potrivit ca ea sa faca acest pas.

A gasit mixul perfect, de la echipa de profesioniste care dau viata conceptului si pana la felul in care o fac, complet personalizat, cu sedinte one to one, cu timp petrecut acolo, in mediul in care mama respectiva isi petrecere aproape tot timpul dintr-o zi.

Yummy MummySi de la timp pentru organizare petrecut in casa, facem un mic switch si iesim in oras, catre Yummy Mummy, locul unde poti beneficia de servicii de beauty fara sa fie nevoie sa iti gasesti inlocuitor acasa, care sa stea cu copilul/copiii cat esti tu plecata, si la salon sa stai cu ochii pe ceas, cu stres, si pana la urma sa nu te bucuri deloc de experienta unei manichiuri, a unui masaj sau a unei coafuri noi. Vii cu kinderul, iar el e cu treaba lui, cu jucarii, spatiu de joaca si supraveghetor, iar tu iti vezi linistita de treaba la doi pasi de el. Nu va imaginati un loc de joaca din ala impersonal, neingrijit si nesters de cand Dumnezeu, asa cum vedeti prin toate mall-urile posibile si imposibile, fiindca daca ar fi fost asa nu scriam aceste randuri acum. In fiecare zona a salonului este integrat in mod natural si cate un spatiu micut pentru copii, cu masute minuscule, facute manual, din lemn, pictate in culori vesele, cu covorase speciale pentru cei mai mici vizitatori, tot spatiul este gandit in asa fel incat mama sa fie fericita si copilul idem :) Fetele de acolo sunt super friendly si primitoare, e un loc in care m-am simtit in elementul meu, fara fite, figuri si alte pretiozitati. Am plecat cu o manichiura super simpatica si impecabila si cu niste bucle fresh, perfecte pentru bobul meu, altfel etern intins cu placa. Preturile sunt super accesibile, sunt si niste pachete complete, all-inclusive, care fara doar si poate merita, eu imi voi lua un pachet de masaj cu bete de bambus dupa ce ne intoarcem din vacanta intersemestriala (mi-au soptit niste vrabiute ca e super misto si cu rezultate vizibile!), de fost a mai fost si Laura, mai puteti citi si la ea, eu una rezonez foarte mult cu tot ce a scris.

 

Bottom line, datorita acestor doua mame senzationale, Ana Nicolescu si Ana Maria Zamfir, as putea spune acum ca nu ne mai putem ascunde dupa motivul „nu am cu cine sa las copilul”. Daca Parenting PR se concentreaza pe vizitele personalizate la domiciliu si pe imbunatatirea stilului de viata al mamei, Yummy Mummy vine sa completeze si asigura toate conditiile pentru ca noi sa putem fi, atunci cand ne dorim, ca „scoase din cutie”. Fetelor, jos palaria pentru eforturile, dar mai ales ideile voastre!

That was all for today, de mult nu mi-a facut asa placere sa scriu un articol. Poate mi-a revenit si pofta de scris cu ocazia asta si poate a venit si karma cea buna pentru hostingul site-ului :)