Noi nu am fost cu copiii weekendul asta, a fost de fapt prima oara din septembrie 2010 cand am plecat fara copii de acasa. Motiv sa ne simtim ca un cuplu in luna de miere (banuiesc ca asa o fi in luna de miere, ca nici de-aia nu am avut pana acum :)). Si, motiv sa cautam cu privirea in toate directiile numai si numai copii, sa ne uitam unul la celalalt si sa ne spunem fara cuvinte „vai, ce le-ar fi placut si alor nostri aici”.
Stiu ca le va placea si abia astept sa mergem si cu ei. Am vazut copii de nici trei ani pe schiuri, copii ale caror picioare intrau de tot in clapari, copii care inca mai aveau suzeta in gura. Nu, nu este usor sa mergi cu ei la partie. Te scoate din zona de confort, uneori mai mult decat ti-ai dori, insa merita din toate punctele de vedere. Cand le vezi ochii sclipind de bucurie si obrajii rosii ca bujorii stii ca ai facut alegerea perfecta. Noi ca sa ii ducem la partie avem o procedura intreaga. Sunt trei care trebuie descaltati de incaltarile normale, incaltati cu claparii, dotati cu cagulele, castile si manusile, fiecare maraie in medie de catre doua trei ori la fiecare item, ca e prea stramt sau ca e prea larg, ca il ciupeste/gadila/deranjeaza/mananca/zgarie/strange, dupa care in fiecare dimineata redescopera ca mersul in clapari nu e ca mersul in ghete, si astea-s asa, doar varful icebergului, sa nu aduc vorba de artileria grea care se numeste „mersul-la-pipi”.
Dar e funny, jur ca e funny. Noaptea dorm lemn, au o pofta de mancare care creste exponential, de-s in stare sa manance orice si oricat.
Atatia copii cati am vazut la Arena Platos nu am mai vazut decat poate in Austria. Atatia parinti relaxati laolalta, hmm, nu imi amintesc :)
-
- buburuza schioare
-
- din bebelusie pe schiuri
-
- inclusiv cateii au voie pe partie
-
- cel mai bun somn
-
- somn de voie dupa gradi
-
- gradinita de ski
-
- iata la ce sunt buni fratii :)
Fotografia cu buburuza pe schiuri ii apartine Elenei Cîrîc, restul sunt ale mele.
