Cred ca multe din noi ne-am dorit la un moment dat sa fim Angelina Jolie. Sau sa aratam ca ea. Sa avem buzele ei. Corpul ei. Barbatul ei.

Mnope.

Nu mi-as dori sa fiu in locul ei pentru nimic in lume. Nu mi-as dori sa ajung sa fac alegerile pe care aceasta femeie le-a facut in ultimii doi ani. Dincolo de luminile reflectoarelor viata ei nu e deloc parfum si chiar daca transpare o nonsalanta si o lejeritate din povestea ei, se simte ca e enorm de mult tumult si consum. Ca alegerile facute nu-s deloc „the easy way out”.

Si aici incepe experienta mea.  Sa stai sa astepti trei saptamani dupa rezultatele unei biopsii este tortura curata (been there, done that, twice already). Chiar daca doctorita iti spune ca mai mult decat sigur totul va fi bine, ca tesutul arata ok si pare sanatos, chiar daca omul de langa tine incearca si se face saracul luntre si punte sa te convinga ca totul va fi bine si ca iti faci griji degeaba. Grijile nu-s degeaba si de fapt nici nu prea sunt. Ce te termina e asteptarea, starea de incertitudine. Ca dupa aia afli ca intr-adevar esti bine, well, dupa atatea zile in suspensie, vestea vine doar ca o mare usurare, nici nu iti mai vine sa te mai bucuri, treci pur si simplu mai departe la urmatorul lucru de rezolvat. Cel putin asa functionez eu, astea sunt mecanismele de autoaparare care se pun in miscare la mine, atunci cand e cazul.

Iar eu sunt sanatoasa. Chiar sunt. Obosita peste poate, dar sanatoasa. Cu analizele la zi, nitel anemica, dar sanatoasa. Cu un diagnostic de urmarit din cand in cand, dar sanatoasa.

Cu papanicolaul la zi, sanatoasa. Cu ecografia mamara bifata si ea, cu bine, Slava Domnului, dar asta dupa ce timp de un an si ceva am cautat un doctor pe specializare cu care sa fiu pe aceeasi lungime de unda, cu care sa ma inteleg si care sa nu ma faca sa ma simt neconfortabil. E greu sa gasesti pe cineva cu toate aceste calitati, insa ma consider norocoasa, ca dupa doua experiente mai neplacute am gasit, in sfarsit ce cautam, la Donna Medical Center.

Componenta umana este esentiala in relatia doctor-pacient, si poate cu atat mai mult cand vine vorba de cele mai intime zone. It doesn’t get more personal than that, cu atat mai mult cu cat conform normelor, uterul, ovarele si sanii sunt acele atribute care ne definesc feminitatea, cel putin la nivel declarativ si de imagine. De aceea ma bucur ca mi-a iesit in cale echipa de la Donna, si mai ales dr. Teodorescu Elena. Nu vreau sa vorbesc despre experientele neplacute, vreau de aceasta data sa scot in evidenta faptul ca exista oameni care isi fac treaba bine, profesionist si mai ales uman, asa cum ar fi normal, pentru care nu conteaza ca este vineri, ora 20:oo (la ora aceea am fost programata), ca esti ultima programare, cu numarul 27 pe ziua respectiva. Ti se explica in detaliu, se analizeaza si se intoarce totul pe toate partile, se discuta, ti se face si o anamneza, mai ales daca esti la prima vizita acolo si recomandarile care ti se fac se fac in functie de specificul tau, nu de interesele lor. Spun toate astea fiindca, repet, primele doua experiente pe ecografiile mamare au fost dezamagitoare, fapt care m-a facut sa nu imi doresc sa mai intru prea curand intr-un cabinet de imagistica, desi de la ultimul plecasem cu niste semne de intrebare si o recomandare expresa de repetare la maxim sase luni, care s-au transformat intr-un an si sase luni.

Pentru ca asta facem noi, femeile, in general. Intram intr-o stare de denial, de tergiversare, de „hai, ca am alte urgente, hai ca am alte lucruri de rezolvat”.

Nu avem alte urgente, zau. Urgenta este sa aflam ca suntem bine si abia dupa aceea ne putem concentra pe restul problemelor.

„It is not easy to make these decisions. But it is possible to take control and tackle head-on any health issue. You can seek advice, learn about the options and make choices that are right for you. Knowledge is power.” – Angelina Jolie.

Foto: Angelina Jolie by LUKE MACGREGOR / REUTERS