De o saptamana incoace toti oamenii cu care ma intalnesc se plang de acelasi lucru: iar vin sarbatorile, iar alergatura, iar smotru in casa sa fie totul luna, iar ore tarzii in bucatarie, iar cumparaturi. Leimotivul este: „numaipot/numaivreau/m-amsaturat”. Si ma intreb: de ce?
Este o zi, una cu adevarat frumoasa, dar una care merita sa fie intampinata cu sufletul curat si plin, nu neaparat cu casa curata si masa plina. Si nu stiu cati suntem cu sufletul curat, cand ne agitam si ne enervam din orice, ne umplem de energii negative, cautam nod in papura oricui, criticam, bombanim, replicam, in loc sa realizam ca avem atatea lucruri pentru care sa fim recunoscatori.
Nu este despre iepuras (desi mi-au invadat casa, in toate formele, de la plusuri la iepurasi din pahare de plastic), nu este despre bogatia de pe masa, este despre bogatia din noi.
Dar cine ii pune sa alerge, sa faca cumparaturi, sa faca smotru.. Unde scrie? Norma societatii?
Nu stiu, Mihaela, zau ca nu stiu. iar eu sunt considerata ciudata ca nu ma agit si in consecinta je m’en fiche-ista :)