Azi e ziua celui fara de care acest blog nu ar fi prins viata. Fiindca intr-o zi de 29 aprilie 2009, dupa niste premonitii de-ale mele, venea pe lume vijelios, complet contrar caracterului sau, David.
David este calm ca adancurile oceanului, insa la fel ca abisurile acelea, niciodata nu stii ce se ascunde acolo. Sunt sase ani de cand a intrat in vietile noastre, iar eu sunt la fel de fascinata ca in prima zi de el, de ceea ce este, de ceea ce face, de ceea ce reprezinta. Este baiatul tatei, nu e baiatul mamei si e o realitate pe care nu numai ca o accept, insa o si imbratisez.
In David e un amestec unic de delicatete, sensibilitate si forta bruta si ma uimeste cum pot sa convietuiasca atat de armonios cele doua laturi, oarecumva diametral opuse.
Daca la Rebecca m-am nascut si am crescut odata cu ea, alaturi de David am trecut la o alta etapa si am invatat sa fiu parinte constient, am invatat sa ma bazez pe ceea ce imi spun sufletul, inima si instinctele. Alaturi de David am trecut prin niste perioade pline de provocari si nu pot spune ca au fost cumplit de grele, insa mi-au pus la mare incercare limitele mele de rezistenta emotionala.
David este pentru mine ochiul furtunii, acea „fereastra” scurta de calm, senin si liniste, si imi doresc sa fie asa mereu, nu numai pentru mine, ci si pentru cei din jurul sau. Ii doresc sa fie fericit si sa isi vada de drumul sau, oricare va fi acela.
Sa-ti traiasca pruncul! Sunteti o familie frumoasa si ii multumesc, pentru ca datorita lui a inceput acest blog :).
Multumesc, Sabina, si voua va doresc numai bine!
La multi ani pentru David! Sa fie sanatos si fericit, sa va aduca cat mai multe bucurii!
Tot cam de atunci te citesc si eu.Madeleine
Te imbratisez, Madeleine!
La multi ani David! Sa fiti toti sanatosi si sa aveti multe clipe frumoase impreuna!
Multumim, Valentina, asemenea si voua!
La multi ani inteleptule si talentatule David!
<3
Sa cresti precum si esti David. Sa cauti frumosul si perfectiunea in lucruri mici si imperfecte. La multi ani!
Multumim mult, Roxana!