Daca unii (marea majoritate) au probleme existentiale cu disparitia perechilor la sosete (eu ma pot lauda cu imperecherea a cate 47 de seturi o data si zero sosete pierdute, deci cred ca pot da consultanta pe bani grei in acest domeniu) eu sunt subminata de pantaloni. Mai exact de gaurile din genunchii pantalonilor. Am pierdut de mult de tot sirul pantalonilor gauriti in genunchi de catre baieti. La fel, am pierdut de mult sirul peticelor facute. Avem doua perechi de blugi, purtati de Radu si David in iarna asta (au fost valorosi, atat pot sa spun, combinatia ideala de model, culoare, material, plus dublura ce i-a facut perfecti pentru iarna) care au trecut prin cinci iteratii de peticire. Ati inteles: blugii astia, ca sa supravietuiasca iernii si noi pe langa ei, cu buzunarele noastre cu tot, au avut petic, la petic, la petic, la petic la petic.
De pantalonii din casa nu mai zic. Cand merg la H&M, cumpar cate sase seturi odata de indispensabili, de se uita cei de la casa la mine de zici ca am de gand sa ii revand la suprapret. Nu, nu am asemenea ganduri, doar ca m-am saturat de petice. Cele sase seturi nici nu rezista mult, dupa care o iau de la capat cu peticele si cand ajung la peticul la petic, mai dau o raita pe la H&M. Si iar o iau de la capat. Si ale naibii seturi de indispensabili niciodata nu-s reduse. Nu se numesc indispensabili degeaba, sa stiti.
