Nu am fost niciodata un mare biciclist dar mi-a placut mereu, de mic copil sa merg pe bicicleta. De aproximativ doua luni fac acest lucru aproape zilnic, mergand in fiecare zi cu bicicleta la birou. Pot spune ca toata aceasta perioada a fost va fi si in continuare, o experienta surprinzatoare in care aproape zilnic am observat si am invatat lucruri noi.

Cu siguranta, in calitate de sofer, dupa primele zile de mers pe bicicleta prin trafic, mi-am schimbat anumite obiceiuri si recomand fiecarui sofer sa incerce macar cateva zile sa foloseasca bicicleta in locul masinii.

Pe langa starea carosabilului pe care, de pe bicicleta, o vezi si mai ales o simti altfel decat in masina, pe langa povestile legate de pistele pentru biciclisti (cat de absurd au fost proiectate acolo unde ela inca mai exista, in ce stare de degradare sunt si cat de putin conteaza prezenta lor pentru pietoni si soferi), am mai „experimentat” multe alte senzatii tari :).

Pentru marea majoritate a soferilor de taxi si mai ales pentru cei de pe mijloacele de transport in comun, biciclistii aproape ca nu exista. Nu se asigura, nu acorda prioritate si daca te prind intre masina lor si bordura/trotuar, fie trebuie sa te opresti, fie sa franezi, fie sa te urci pe trotuar.

Mersul pe trotuar este iarasi o mica aventura chiar si atunci cand exista o pista de biciclete bine marcata. Pietonii nu se dau la o parte, unii din ei sunt recalcitranti, chiar mai recalcitranti decat soferii.
In doua luni de folosire aproape zilnic a bicicletei, pe langa nenumarate injuraturi, am mai primit o geanta in spate de la o doamna nu tocmai in varsta care a blestemat si primaria pentru ca a facut piste pe trotuar, am trecut cu succes peste doua incercari de a fi scuipat de un sofer de taxi si unul de autobuz si am experimentat urcatul fortat pe trotuar la „insistentele” tot ale unui sofer de autobuz.

Ultima intamplare am avut-o azi dimineata. Am fost oprit de catre un politist pe Calea Grivitei atunci cand incercam sa traversez, in efortul de a ocoli in acelasi timp o masina parcata pe trecerea de pietoni. Stiu ca noile reglementari spun ca biciclistii trebuie sa traverseze la trecerea de pietoni, pe langa bicicleta si nu pe aceasta. Eu nu eram pe langa bicicleta, dar nici urcat pe ea, ci cu ambele picioare pe carosabil si cu bicicleta intre picioare. Discutia cu politistul a fost oarecum halucinanta. M-a oprit, mi-a cerut sa ma legitimez, eu l-am intrebat de ce. Mi-a spus ca am mers pe trecerea de pietoni cu bicicleta, eu i-am spus ca nu pedalam si atunci mi-a comunicat ca trebuia sa ocolesc. I-am raspuns ca am traversat tocmai pentru a ocoli o masina parcata pe trecerea de pietoni, masina care nu avea ce cauta acolo. L-am intrebat daca a luat numarul masinii si mi-a raspuns ca nu e treaba mea. Apoi l-am rugat sa se legitimeze si in acel moment mi-a spus ca asa sunt toti biciclistii astia, „tari in gura” si ca incurca mereu circulatia. Apoi s-a intors cu spatele si a plecat bombanind.

Am plecat si eu gandindu-ma la un tricou inscriptionat cu mesajul: „pedalati, indurati, incercati sa ignorati”. Felul in care sunt tratati biciclistii in Romania face parte din modelul general valabil al lipsei de educatiei (rutiera in cazul de fata), al lipsei de intelegere si al lipsei de toleranta. Pedaland in continuare mi-am adus aminte si de anumite reactii pe care le-am starnit cand am incercat sa atrag atentia asupra felului in care se parcheaza in cartierul nostru atunci cand are loc vreun eveniment la Arenele BNR. Ce va recomand? Incercati sa pedalati, veti putea invata sa tolerati. Cu cat o veti face mai mult, cu atat veti deveni cel putin un sofer mai atent :).