Social Media for Parents

Peste mai putin de o saptamana are loc a treia editie a Social Media for Parents. E unul din acele evenimente pe care Cristi Manafu se incapataneaza de niste ani sa le tot organizeze si bine face, fiindca dincolo de rolul de scoatere la lumina a acestei nise misto, mai are o componenta importanta, de educare. Ar fi trebuit ca la aceasta editie sa ma numar si eu printre vorbitori, insa sunt plecata :). Si zau de nu regret, fiindca as fi avut multe de spus. Dar nu e nimic, ca sunt o multime de alti vorbitori care, cu siguranta au lucruri mult mai interesante decat mine de spus. De la Ana Nicolescu si Ana Maria Mitrus, doua femei pe care le admir din toate punctele de vedere si care au ridicat mult blogosfera in ultimii ani, pana la Urania si Otilia, cu ajutorul carora (direct sau indirect) am evoluat enorm ca parinte, lucru pentru care le voi fi etern recunoscatoare, va garantez ca aveti absolut toate motivele sa nu ratati aceasta editie. Salut si prezenta Veronicai Dogaru de la Orange, care dincolo de denumirea de Corporate Communication Manager, influenteaza prin campaniile de CSR o multime de destine. Pentru lista completa, puteti intra aici. Dintre temele abordate: Cum sa creezi o comunitate online Ce beneficii poti obtine de pe urma blogului de parenting Care sunt cele mai noi tendinte si instrumente din social media Cum sa te conectezi cu brandurile Care este comunitatea mamicilor-bloggerite din Romania Invitatii mai puteti solicita inca, din cate stiu, dincolo de paneluri, pentru multe dintre voi este o ocazie perfecta sa va mai cunoasteti intre...

Cu Toshiba in bagaj

Noi ne-am apucat de bagaje, fiindca in curand pornim catre prietenii nostri din Thassos. De ce ne-am apucat asa de devreme? Pai, in primul rand pentru ca suntem nerabdatori, dar mai ales pentru ca de fiecare data cele mai greu de facut bagaje sunt cele ale copiilor. Toti isi doresc sa isi ia cu ei cat mai multe lucruri si jucarii din cele pe care le folosesc zilnic si se pare ca apetitul lor pentru bagaje voluminoase creste odata cu ei. La baieti e inca simplu din perspectiva hainelor, Bogdana alege ce luam cu noi, iar eu ma ocup de carat si asezat in portbagaj. La Rebecca, odata cu varsta, treaba cu hainele s-a complicat, dar e inca sub un oarecare control din partea noastra, cel putin la numarul de rochite, tricouri, etc. si a dimensiunii bagajului :). Partea cea mai complicata este legata de jucarii si de echipamente electronice si alte device-uri pe care vor sa le ia cu ei atunci cand plecam de acasa. Tati, pune si lego, tati pune si avionul, tati pune si bicicleta! Tati nu uita filmele, tati, DVD-ul nu il luam? Tati, laptop-ul tau ala mare vine cu noi? Tati, ai pus tabletele si ai luat incarcatoarele (aici e responsabilitatea Bogdanei)? Problema cu laptop-ul, dvd-ul (ala portabil) si filmele este una care a crescut in timp. Radu si David inca se uita destul de des la filmele lor de desene animate si cu ajutorul DVD-ul portabil am parcurs drumuri lungi impreuna cu ei in masina. Problema mare este aceea ca din ce in ce mai des, fiecare din baieti isi doreste sa vada...

O duminica oarecare

Si care totusi nu e una oarecare. E acea duminica care se intampla mai rar ca solstitiul de iarna, in care copiii nu-s acasa, si casa e goala, de fapt te dor urechile, ca linistea tiuie, mai rau ca un chiot de copil, iar tu ratacesti dis de dimineata fara scop si fara tel prin casa. Asa ca ce faci? Iti arunci niste haine pe tine, il iei de o aripa pe al tau barbat si-l scoti la plimbare. Iar el iti face poze.     Rochie: H&M Geanta: Dasha Espadrile: Paez – Sunny Shoes + camasa fiica-mii :) Am dat o tura de Herastrau, dupa care am fugit acasa, ne-am schimbat intr-o tinuta mai de scandal si-am luat-o, evident, tot la pas, spre Arenele Romane sa ii vedem pe Suie Paparude. A fost una din zilele acelea in care nimic nu a fost programat, insa totul a curs asa lin si firesc.   Un lux pe care rareori ni-l permitem...

Cea mai frumoasa tabara

In weekend-ul trecut, la invitatia Cez Romania am fost impreuna cu baietii nostri intr-o scurta tabara la Simon, Bran. Au fost trei zile minunate petrecute alaturi de copiii de la Fundatia Sfantul Dimitrie – Centrul pentru Educație și Sprijin Comunitar Sf. Dimitrie. Tabara (si fundatia) au fost si sunt sponsorizate de cei de la Cez Romania. Sunt multe lucruri de povestit, despre copiii de la fundatie, despre educatorii lor, despre Simon si oamenii de acolo. Le-am explicat baietilor (in special lui Raducu) ce inseamna tabara, ca vor intalni acolo multi alti copii si isi vor petrece aproape tot timpul impreuna cu acestia. Copiii nostri sunt sociabili, nu au in general probleme de adaptare, dar de data asta ne-au depasit toate asteptarile. Din primul moment in care am ajuns pur si simplu „s-au pierdut” printre copiii din tabara. Bineinteles ca la acest lucru au contribuit si educatorii si copiii minunati de la Fundatia Sfantul Dimitrie, copii care au fiecare cate o poveste lunga si de cele mai multe ori trista. Ei provin din familii dezorganizate, defavorizate, fara posibilitati, familii care nu pot (sau nu vor) sa le ofere copiilor conditiile necesare pentru o educatie si o viata normala. Am ramas extrem de surprins de cat de comunicativi, veseli, dornici de socializare si mai ales de cat de inteligenti si maturi pot fi acesti copiii. Meritul le apartine oamenilor din Fundatie, educatorilor dar si sponsorilor care se implica si investesc practic in viitorul copiilor. Noi am ajuns in tabara vineri, copiii erau acolo deja de 5 zile, timp in care au vizitat Castelul Bran, Manastirea Bran, Cetatea Rasnov. De-a lungul celor...

Atleti de zi cu zi

Mi-a atras atentia inca de la prima difuzare campania celor de la Prigat „Atleti de zi cu zi”, si poate am intrat cam brusc in subiect, insa chiar asa a fost. Pentru ca pune sub lumina reflectoarelor alt gen de „campioni”: oamenii obisnuiti, cu care te poti intalni in metrou, la o cina, pe strada, intr-un magazin. Oameni care la o prima privire nu au nimic iesit din comun, care nici nu doboara recorduri, care poate nici macar nu-s in stare sa alerge 1 kilometru fara sa lesine, dar care, prin lucrurile pe care le fac, le creeaza, le transmit, schimba incet, poate chiar imperceptibil, stari, destine, vieti. Cand a venit propunerea de a ma implica si eu in campanie am ezitat, fiindca nu stiu ce fac eu atat de mult, de bine si de minunat (si NU ma alint cand spun asta!), incat sa merit sa fiu inclusa in „the big picture”, insa am realizat ca picatura cu picatura, pas cu pas, chiar depun o cantitate uriasa de energie ca sa pun in miscare masinaria ce inglobeaza familia mea, comunitatea mea, intr-un cuvant, viata mea. Insa, orice urma de ezitare a palit in fata cuvintelor pe care le-au scris despre mine niste femei una si una. Liana Popa: „De Bogdana am aflat prima data cand, fara a ne cunoaste, a scris, frumos si din inima, ca ii place ce fac. Au urmat, instant, o tona de like-uri pentru pagina mea. Iar ea mi-a castigat atentia (mai mult datorita complimentelor, decat a like-urilor, dar mi-au placut si alea ☺ Ne-am cunoscut si ne-am placut de-adevaratelea. Si cum am aflat...