Sa vorbim din nou despre alaptare

Stiu ca tocmai s-a incheiat Saptamana Internationala a Alaptarii, insa niciodata nu este prea tarziu sa vorbim pe acest subiect. Si nici inoportun, chiar dimpotriva. Ca am alaptat trei copii, aproape cinci ani de zile nu mai este un secret. Ca am scris zeci de articole pe acest subiect si povestile noastre, cu nopti lungi si treziri, dar mai ales cu momente pline de iubire, unice, care au pus bazele unui atasament puternic, iar nu mai este un secret. Nu prea am povestit insa despre momentele in care din varii motive nu am fost acolo langa Rebecca, sau David sau Radu sa alaptez si cum au decurs “ostilitatile” :). Fiindca, desi putine (chestiune de alegere personala), au fost si din acestea. Fie ca a fost o plecare cu treburi ce necesitau prezenta mea augusta (in relatia cu statul, de exemplu, nu conteaza ca ai un copil ce depinde de tine), fie ca au fost reintoarceri la munca (la Rebecca, mai ales), fie ca au fost ore la MBA – la o saptamana dupa nasterea lui David am fost la ore si la examene, fie un concert mult-mult asteptat (Bon Jovi – ohhh, Roxette, Aerosmith, Reamonn…. ), inclusiv o nunta, din cate imi amintesc :). Da, sunt momente pe care fie nu ai cum sa le sari, fie pur si simplu nu vrei sa le ratezi. Cu MBA-ul a fost ok, aveam o singura zi pe saptamana, full-day, dar aveam pauza de pranz in care fugeam acasa sa alaptez. Usor nu a fost, acest du-te vino, plus stresul ca oricand pot fi sunata si solicitata, dar iata ca a trecut,...

In loc de „Bine v-am (re)gasit”

De cand nu am mai scris aici, am facut doar patru lucruri: am fost la Robbie, indeplinindu-mi un vis vechi de vreo 18 ani, am fost in Thassos, de unde nu as mai fi plecat, am facut 38 de ani si am mixed feelings about it, de fapt nu prea am niciun fel de parere despre cum ar trebui sa se vada viata la 38 de ani si, in sfarsit, am reusit si noi sa ajungem pentru prima oara la Summer Well, dupa ce incepusem sa credem ca nu ne este scris sa traim si noi atmosfera de acolo. Despre Robbie, ce sa mai zic, l-am trait la maxim, din prima, dar prima linie, iar pentru mine a fost concertul vietii, so far si ca sa inchid discutia inca din fasa, da, am vazut destule concerte la viata mea. Experienta si opiniile sunt pur subiective, asa ca sa o lasam exact asa cum e. Discutand cu Radu de un top personal pe drumul spre casa dupa concert, mi-a zis si el ca l-ar baga intr-un top 3 al lui, imediat dupa un concert U2 cu Keane in deschidere, vazut de el cu ani in urma la Nisa. Apai daca as fi ajuns sa vad si eu un U2 cu Keane, cred ca ar fi fost si pentru mine acela number one (sorry, Robbie!). Despre Thassos nu am ce sa povestesc, v-am povestit deja de prea multe ori si cred ca devin plictisitoare. Insula aia te leaga cu niste fire invizibile odata ce ai pasit pe ea, si dincolo de asta, e indeajuns sa privesti doua secunde marea si sa iti...