Cum stam cu sucurile?

In timp ce scriu aceste randuri, langa laptopul meu troneaza un pahar marisor cu suc 100% natural. E acel guilty pleasure al meu zilnic la care nu as renunta deloc :). De acolo imi iau nu numai vitaminele (as denatura realitatea daca as afirma ca il beau pentru vitaminele din el), ci imi astampar pofta de “ceva bun”. Fiindca pana la urma asta este. Un suc, fie ca e facut din portocale, mere sau morcovi, sau in diverse combinatii, dar neaparat natural, pentru mine inseamna ceva cu adevarat bun. Gustos, aromat, satios, sanatos, proaspat si delicios. Face parte din “igiena” mea zilnica, e la fel de important ca spalatul pe dinti, ca ora de sport sau ca cititul. Multa vreme l-am considerat un “lux”, si o perioada, mai ales cea in copilarie, chiar a fost, si poate unul din motivele pentru care apreciez atat de mult fructele si sucurile ce se pot obtine din ele, este ca am vazut cu ochii mei ce sacrificii faceau parintii nostri pe vremuri pentru a obtine cele trebuincioase unei alimentatii sanatoase si le-am apreciat si respectat eforturile. Cu toate astea, desi acum avem parte nu numai de abundenta pe rafturile magazinelor, ci si de niste raporturi calitate-pret foarte bune, cu consumul la nivel national stam nu prost, ci de-a dreptul dezastruos. Romanul bea in medie, cam 0,96 litri de suc. Pe an. Asta inseamna cam 3 mililitri pe zi, sau, un pahar de suc la zece saptamani. Spre deosebire de noi si la polul opus se situeaza norvegienii, care consuma un pahar pe zi. Cam descurajant, nu? Si totusi, eu vad in asta...