O lectie de istorie vie

Despre faptul ca zona Rasnov – Bran este probabil cea mai dezvoltata zona din punct de vedere turistic din Romania, am mai scris. Oamenii de acolo au inteles mult mai bine decat multi altii cum pot fi folositi banii europeni pentru dezvoltarea turistica si a infrastructurii. Cetatea Rasnov, Dino Parc din Rasnov, Castelul Bran, pestera Valea Cetatii, pensiunile din toata zona, sunt toate exemple care arata ca lucrurile pot fi facute si bine si ca turismul poate fi unul din motoarele cresterii Romaniei. Noi am mers cu mic si mare si vom merge mereu cu extrem de multa placere in acea zona, mai ales ca acolo avem si prieteni – pe Nico, Bogdan, Lilu, Tesa si pe dragonel. :) Acolo vom fi si in weekend-ul viitor si va invitam si pe voi toti, mari si mai ales mici sa luati parte la “istorie vie”, sa va imbracati, sa mancati, sa va jucati si sa cautati mestesuguri vechi de mai bine de 800 de ani, pe care sa le readuceti la viata. In saptamana ce urmeaza, la Rasnov in cetate, intre 20 si 23 August, va avea loc Festivalul de Reconstituire Istorica. Parte a proiectului “Reconstituirea Istorica – instrument de valorificare culturala si dezvoltare durabila a comunitatii locale”, editia din acest an a festivalului promoveaza patrimoniului cultural al zonei prin conceptul de istorie vie, valorificand mestesugurile traditionale si reperele identitare ale comunitatii. La eveniment vor fi prezenti 40 de reprezentanti ai grupurilor de vikingi din Europa și SUA, conceptul acestei editii punand accent pe autenticitatea vietii cotidiene in cetate. In cele 3 zile ale evenimentului veti avea parte de muzica...

Pampers si hashtag-urile scoase din …….

I love Pampers, after all, din anul de gratie 2006 si aproape pana acum, cu mici intreruperi, dar nesemnificative, am fost clientul lor… Insa de aceasta data au dat-o rau de tot in bara, cu cel mai de #@#@& hashtag pe care l-am vazut in viata mea. Halucinante sunt insa si comentariile. Le puteti savura pe toate aici Si ne mai miram cand suntem considerate noi, „mamicutele-mamicuticile”, o gloata de isterice, ai caror neuroni au disparut pentru vecie, odata cu maternitatea. Pampers, te rog mult, mult, dar mult de tot, sterge mizeria aia de hashtag. Si nu o mai folosi vreodata....

Back to reality

Saptamana trecuta pe vremea asta eram inca in Thassos si ne bucuram de apa, soare, liniste pe o plaja neamenajata, neatinsa de mana omului de langa Skala Kallirachi. A doua zi am plecat spre tara, dupa mai bine de doua saptamani de “libertate” avand in minte doar faptul ca vom revedea acele locuri abia anul viitor. Ne doream ca revenirea la realitatea cotidiana sa fie facuta cat mai lin. Din pacate planurile noastre au fost date peste cap aproape de la inceput, la intrarea in Romania, pe podul de la Giurgiu. Stiam ce ne asteapta, “bifasem” coada si la plecarea spre Grecia, auzisem diferite povesti de la alte persoane ce au trecut pe acolo, eram intr-un fel pregatiti. Totusi, oarecum spre surprinderea noastra am mers fara probleme si opriri pana in rondul prin care se face intrarea in zona bulgara a vamii. Ne-am mirat, ne-am bucurat, copiii s-au trezit si apoi am inceput sa asteptam. Primul lucru pe care l-am observat a fost faptul ca prin stanga noastra, pe contrasens treceau la fiecare cinci minute, una – doua masini cu numar de Giurgiu, ocolind intreaga coloana si bagandu-se in fata la gheretele unde se plateste taxa de pod. Nimeni nu le spunea asolut nimic, plateau linistiti taxa si se parcau in fata gheretelor apoi asteptand sa se deschida sensul de mers spre Romania. Dupa aproximativ 10 minute am reusit sa parcugem 20m si sa iesim din sensul giratoriu. In dreapta noastra era o alta coada la care stateau vreo zece tiruri. Tot pe partea dreapta era si o poarta mare galbena pe care intrau tiruri si camioane care nu...

Sa vorbim din nou despre alaptare

Stiu ca tocmai s-a incheiat Saptamana Internationala a Alaptarii, insa niciodata nu este prea tarziu sa vorbim pe acest subiect. Si nici inoportun, chiar dimpotriva. Ca am alaptat trei copii, aproape cinci ani de zile nu mai este un secret. Ca am scris zeci de articole pe acest subiect si povestile noastre, cu nopti lungi si treziri, dar mai ales cu momente pline de iubire, unice, care au pus bazele unui atasament puternic, iar nu mai este un secret. Nu prea am povestit insa despre momentele in care din varii motive nu am fost acolo langa Rebecca, sau David sau Radu sa alaptez si cum au decurs “ostilitatile” :). Fiindca, desi putine (chestiune de alegere personala), au fost si din acestea. Fie ca a fost o plecare cu treburi ce necesitau prezenta mea augusta (in relatia cu statul, de exemplu, nu conteaza ca ai un copil ce depinde de tine), fie ca au fost reintoarceri la munca (la Rebecca, mai ales), fie ca au fost ore la MBA – la o saptamana dupa nasterea lui David am fost la ore si la examene, fie un concert mult-mult asteptat (Bon Jovi – ohhh, Roxette, Aerosmith, Reamonn…. ), inclusiv o nunta, din cate imi amintesc :). Da, sunt momente pe care fie nu ai cum sa le sari, fie pur si simplu nu vrei sa le ratezi. Cu MBA-ul a fost ok, aveam o singura zi pe saptamana, full-day, dar aveam pauza de pranz in care fugeam acasa sa alaptez. Usor nu a fost, acest du-te vino, plus stresul ca oricand pot fi sunata si solicitata, dar iata ca a trecut,...

In loc de „Bine v-am (re)gasit”

De cand nu am mai scris aici, am facut doar patru lucruri: am fost la Robbie, indeplinindu-mi un vis vechi de vreo 18 ani, am fost in Thassos, de unde nu as mai fi plecat, am facut 38 de ani si am mixed feelings about it, de fapt nu prea am niciun fel de parere despre cum ar trebui sa se vada viata la 38 de ani si, in sfarsit, am reusit si noi sa ajungem pentru prima oara la Summer Well, dupa ce incepusem sa credem ca nu ne este scris sa traim si noi atmosfera de acolo. Despre Robbie, ce sa mai zic, l-am trait la maxim, din prima, dar prima linie, iar pentru mine a fost concertul vietii, so far si ca sa inchid discutia inca din fasa, da, am vazut destule concerte la viata mea. Experienta si opiniile sunt pur subiective, asa ca sa o lasam exact asa cum e. Discutand cu Radu de un top personal pe drumul spre casa dupa concert, mi-a zis si el ca l-ar baga intr-un top 3 al lui, imediat dupa un concert U2 cu Keane in deschidere, vazut de el cu ani in urma la Nisa. Apai daca as fi ajuns sa vad si eu un U2 cu Keane, cred ca ar fi fost si pentru mine acela number one (sorry, Robbie!). Despre Thassos nu am ce sa povestesc, v-am povestit deja de prea multe ori si cred ca devin plictisitoare. Insula aia te leaga cu niste fire invizibile odata ce ai pasit pe ea, si dincolo de asta, e indeajuns sa privesti doua secunde marea si sa iti...